Magdalena de Valois, “regina de-o vară” a Scoției

Magdalena de Valois s-a născut pe 10 august 1520 la Saint-Germain-en-Laye, în Franța, fiind al cincilea copil al regelui Francisc I și al ducesei Claude de Bretania. Fetița a avut o sănătate fragilă la naștere și a fost trimisă la un castel de pe Valea Loarei, unde clima este mai blândă, deoarece tatăl ei se temea că frigul îi va agrava starea delicată. Magdalena și sora ei, Margaret, a fost crescute de mătușa lor, Margareta de Navarra, până când tatăl s-a recăsătorit și noua sa soție, Eleanor de Austria, le-a adus pe fete la curtea regală. La împlinirea vârstei de șaisprezece ani, prințesa s-a îmbolnăvit de tuberculoză.

Cu trei ani înainte de nașterea fetiței, fusese încheiat Tratatul franco-scoțian de la Rouen cu scopul de a întări Alianța Auld după înfrângerea Scoției în bătălia de la Flodden, iar una dintre prevederile acestuia a fost căsătoria regelui Scoției cu o prințesă franceză, astfel că în aprilie 1530 John Stewart, Ducele de Albany, a fost numit responsabil pentru finalizarea negocierilor mariajului dintre Iacob al V-lea și Magdalena, dar pentru că prințesa avea mari probleme de sănătate, ducele a ales-o pe Mary de Bourbon pentru acest mariaj.

Iacob al V-lea a acceptat schimbarea și în 1536 a ajuns în Franța pentru a o întâlni pe cea care urma să-i devină soție, dar a văzut-o de delicata Magdalena și a decis să o aleagă, totuși, pe ea. Temându-se că temperaturile reci din Scoția se vor dovedi fatale pentru starea deja precară a fiicei sale, Francisc I a refuzat inițial această propunere.

Iacob al V-lea a continuat să-l preseze pe regele Franței și în cele din urmă acesta a acceptat mariajul, iar contractul de căsătorie a fost semnat pe 26 noiembrie 1536. Ceremonia a avut loc pe 1 ianuarie 1537 la Catedrala Notre Dame, iar în acea noapte a fost organizat un banchet în onoarea mirilor la Palatul Luvru.

Francisc I i-a oferit fiicei sale o zestre foarte generoasă și, conform contractului de căsătorie, Magdalena a trebuit să renunțe la orice pretenție la tronul Franței. În martie, cuplul a mers la Compiègne, apoi la Château de La Roche-Guyon, unde au participat la alte festivități. Cei doi au plecat în Scoția în mai 1537, dar sănătatea tinerei regine s-a deteriorat și mai mult pe durata călătoriei, iar când vaporul a ajuns în Scoția ea era deja într-o stare critică.

 

Vapoarele care însoțeau cuplul regal erau încărcate cu dota prințesei formată din haine luxoase, bijuterii din aur și pietre prețioase, inclusiv perle orientale, mobilier bogat ornamentat, covoare persane și tapiserii. Magdalena a fost urmată de unsprezece însoțitori de la curtea franceză printre care fosta guvernantă, Anne de Boissy, secretara ei, Doamna de Bren, episcopul de Limoges, Jean de Langeac, scutierul Jean de St Aubin, valetul Charles de Marconnay, medicul emerit Partix, poetul Pierre de Ronsard, blănarul Gillan, măcelarul John Kenneth și frizerul Anthony.

Prințesa i-a scris tatălui ei din Edinburgh pe 8 iunie 1537 spunându-i că se simte mai bine, dar soțul ei, Iacob al V-lea, i-a trimis la rândul său o scrisoare regelui Francisc cerându-i să-l trimită cât poate de repede pe medicul emerit Francisco pentru a-i oferi asistență medicală. O lună mai târziu, pe 7 iulie 1537, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de 17 ani, Magdalena, care va fi numită “Regină de-o Vară” a Scoției, a murit în brațele soțului ei la Palatul Holyrood.

Iacob al V-lea i-a scris imediat regelui Franței informându-l despre moartea fiicei sale iubite, regina Magdalena fiind înmormântată la Abația Holyrood din Edinburgh. Mormântul tinerei decedate a fost profanat în 1776 și se presupune că atunci capul ei a fost furat.

Un inventar al bunurilor lui Iacob al V-lea făcut în 1542 includea multe dintre hainele defunctei suverane, mobilierul cu care venise din Franța și mai multe pocale de aur și alte obiecte decorative pe care tatăl ei i le oferise în copilărie.