Moartea violentă a reginei Draga și a regelui Alexandru I

Alexandru Obrenovici s-a născut pe 14 august 1876, fiind fiul regelui Milan al Serbiei și al reginei Natalia,  în 1889, regele Milan a abdicat în mod neașteptat și s-a retras din viața publică, proclamându-l pe Alexandru rege, mama sa, regina Natalia, fiind desemnată să asigure regența până când copilul urma să ajungă la vârsta de optsprezece ani. În 1893, regele Alexandru, ajuns la șaisprezece ani, s-a proclamat în mod arbitrar major, a respins regența și guvernul în funcție și a luat autoritatea regală în mâinile sale.

Acțiunea sa a avut inițial sprijin popular, la fel ca și numirea imediată a unui nou guvern. În mai 1894, regele Alexandru a abolit constituția liberală a tatălui său, regele Milan, care fusese promulgată în 1888, și a restaurat-o pe cea conservatoare din 1869.

În 1894, tânărul rege l-a adus pe tatăl său, Milan, înapoi în Serbia, iar în 1898 l-a numit comandant-șef al armatei sârbe. În acea perioadă, Milan a fost considerat conducătorul de facto al țării.

În vara lui 1900, regele Alexandru a anunțat că vrea să se căsătorească cu văduva Draga Mašin, fostă doamnă de onoare a mamei sale. Femeia era cea de-a patra fiică a lui Panta Lunjevica, prefect al regiunii Aranjelovac, și a soției acestuia, Anđelija. Mama ei a fost alcoolică și tatăl a murit într-un azil de nebuni, ea fusese căsătorită cu Svetozar Mašin, un inginer civil ceh, și avea cu doisprezece ani mai mult decât tânărul Alexandru.

 

Vestea a stârnit reacția fermă a familiei lui nu numai din cauză că Draga provenea dintr-o familie obscură, dar șansele ei de a oferi un moștenitor pentru tronul Serbiei erau considerate foarte mici. Avea deja 36 de ani, nu avusese nicio sarcină și părea practic imposibil să se asigure succesiunea.

Înainte de a face anunțul, Alexandru nu s-a consultat cu tatăl său, care se afla la acel moment în vacanță în Karlovy Vary, dar mama lui s-a opus categoric mariajului și din acest motiv a fost exilată.

 

Draga și Alexandru s-au căsătorit pe 5 august 1900, în cadrul unei ceremonii oficiale, iar regele a fost privit de opinia publică sârbă ca un tânăr prostănac care devenise victima unei femei imorale. Acțiunile lui arbitrare din perioada următoare au fost atribuite influenței nefaste a reginei Draga și curând au apărut zvonuri că regele Alexandru ar intenționa să-l numească pe fratele cel mare al soției sale ca moștenitor prezumtiv al tronului. Regina avea doi frați, ambii ofițeri de armată în acea perioadă, dar aceștia nu erau deloc populari în rândul camarazilor lor.

Opoziția față de această căsătorie a părut să se estompeze pentru un timp, după ce țarul Nicolae al II-lea a trimis cuplului felicitările sale și a acceptat să fie martor principal la nuntă.

Se pare că, pentru a împiedica eventualitatea ca unul dintre frații reginei Draga să devină moștenitor, un grup de ofițeri de armată condus de căpitanul Dragutin Dimitrijević, cunoscut sub numele de Apis, și de Novak Perisic, un tânăr militant ortodox grec, a pus la cale o conspirație împotriva cuplului regal. Mai mulți politicieni sârbi făceau parte din uneltire.

Palatul regal a fost invadat noaptea de ofițerii complotiști, iar regele Alexandru și regina Draga s-au ascuns într-un dulap în dormitorul reginei, sperând să scape de furia atacatorilor. Conspiratorii au scotocit toate încăperile palatului și i-au descoperit în cele din urmă pe cei doi. În dimineața zilei de 11 iunie 1903 regele Alexandru, care avea doar 26 de ani, și regina Draga au fost împușcați, trupurile lor au fost mutilate și dezbrăcate și, potrivit martorilor oculari, au fost acoperite cu mormane de gunoi de grajd. Cei doi frați ai reginei, Nikodije și Nikola, au fost executați prin împușcare în aceeași zi. Regele Alexandru a fost înmormântat în cripta Bisericii Sf. Marcu din Belgrad.