Născut într-o epocă în care veștile călătoreau încă în ritmul diligențelor, Paul Reuter a înțeles că viteza avea să devină cea mai valoroasă monedă a presei moderne. Vizionarul întreprinzător a pus bazele unei agenții de știri care avea să devină una dintre cele mai influente instituții de presă din lume. În spatele acestui succes s-a aflat povestea unui tânăr care a fost nevoit să-și părăsească țara după eșecul Revoluției de la 1848, când numeroși jurnaliști și susținători ai mișcării liberale au fost persecutați, și a avut curajul să transforme o idee îndrăzneață într-o revoluție a comunicațiilor.
Paul Julius Freiherr von Reuter a venit pe lume pe 21 iulie 1816 la Kassel, în Germania, tatăl lui, Samuel Levi Josaphat, fiind rabin. Tânărul s-a mutat la Londra în octombrie 1845 și o lună mai târziu s-a convertit la creștinism într-o ceremonie care a avut loc la capela luterană St. George. Cu acea ocazie și-a schimbat numele în Paul Julius Reuter și după o săptămână, în aceeași capelă, s-a căsătorit cu Ida Maria Elizabeth Clementine Magnus, fiica unui bancher german, împreună cu care a avut patru copii, trei băieți și o fată.
Cuplul a revenit în Germania, unde socrul său înființase o editură, iar tânărul i-a devenit partener. După eșecul Revoluției de la 1848 și după ce afacerea familiei a intrat în atenția autorităților din cauza publicării unor broșuri liberale, Reuter a părăsit din nou Germania și s-a stabilit la Paris, unde a lucrat pentru agenția de știri deținută de Charles-Louis Havas, viitoarea France Presse.
Pe măsură ce serviciile de telegrafie evoluau, și-a fondat propria agenție de știri în Aachen, transferând mesaje între Bruxelles și Aachen cu ajutorul porumbeilor călători. Mai târziu a reușit, tot cu porumbeii voiajori, să transmită știri spre Paris mai repede decât dacă ar fi folosit trenul de poștă. În cele din urmă, porumbeii au fost înlocuiți printr-o legătură directă de telegraf.
Pentru că în acea perioadă se construia o linie de telegraf între Marea Britanie și Europa continentală, Reuter s-a mutat la Londra, închiriind un birou în apropierea Bursei, iar în 1863 a finanțat, din banii lui, o linie telegrafică la Crookhaven, cel mai îndepărtat punct aflat în sud-vestul Irlandei.
În 1872, Nasir al-Din Shah, șahul Iranului, a semnat un acord controversat cu Paul Reuter, oferindu-i o concesiune pentru toate căile ferate, canalele, majoritatea minelor, toate pădurile și toate industriile viitoare ale Iranului. George Curzon a numit afacerea „cea mai completă și extraordinară predare a resurselor industriale ale unui regat în mâini străine”, dar concesiunea Reuter a fost imediat denunțată de oficialii guvernamentali din Persia și, sub puternica presiune publică, a fost anulată.
În anii 1870, și-a extins afacerea în Orientul Îndepărtat și apoi în America de Sud, profitând de dezvoltarea tehnologică a telegrafului, dar în 1878 s-a retras din funcția de director general al agenției, fiind succedat de fiul său cel mai mare, Herbert de Reuter, care avea 26 de ani.
Reuter a murit pe 25 februarie 1899 la reședința sa din Nisa și a fost înmormântat în cimitirul West Norwood din sudul Londrei. Herbert a fost director general al agenției înființate de tatăl său până în 1915, când s-a sinucis, împușcându-se mortal la doar câteva zile după moartea soției sale. În 1916, compania a fost vândută de moștenitori către Roderick Jones și Mark Napier, apoi a devenit proprietatea asociației de presă PA Media. Astăzi agenția de știri deține o arhivă de peste 13 milioane de fotografii și mii de ore de filmare ale celor mai importante evenimente ale istoriei moderne și contemporane.
