Samuel Morse, inventatorul alfabetului Morse, a fost mai întâi pictor

Samuel Finley Breese Morse s-a născut pe 27 aprilie 1791 în Charlestown, Massachusetts, și a fost primul fiu al pastorului Jedidiah Morse, un geograf cunoscut, și al soției acestuia, Elizabeth Ann Finley Breese. Tatăl era predicator calvinist, a sprijinit păstrarea tradițiilor puritane și credea cu tărie în importanța educației, motiv pentru care a insistat ca toți copiii săi să urmeze studii universitare.

Samuel a absolvit Academia Phillips din Andover, Massachusetts, apoi a urmat Yale College, unde a studiat filosofia, religia și matematica, dar marea lui pasiune era pictura.

Pasiunea pentru artă și credința puternică l-au făcut să urmeze o carieră de pictor, fiind preocupat în mod special de lucrările religioase. Unul dintre tablourile sale, “Debarcarea pelerinilor”, a fost remarcat de Washington Allston, un pictor deja consacrat, cel care i-a aranjat o ședere de trei ani în Anglia, pentru a studia pictura. La sfârșitul anului 1811, Samuel Morse a fost admis la Academia Regală din Londra, fiind interesat îndeosebi de epoca Renașterii și acordând o atenție specială operelor lui Michelangelo și Rafael. Tânărul a părăsit Anglia în august 1815, iar la întoarcerea în Statele Unite și-a început cariera de pictor, reușind, în următorii zece ani, să surprindă esența culturii și vieții Americii. L-a pictat pe fostul președinte federalist John Adams, a realizat portretul Francis Brown, al marchizului  de Lafayette și al judecătorului Woodward, dar a obținut și comenzi din partea familiilor bogate din Charleston, Carolina de Sud.

Samuel s-a căsătorit pe 28 septembrie 1818 cu Lucretia Pickering Walker, dar soția sa a murit după doar șapte ani, în februarie 1825, în urma unui atac de cord, la scurt timp după nașterea celui de-al treilea copil al cuplului. Bărbatul s-a recăsătorit după mulți ani, în 1848, cu cea de-a doua soție, Sarah Elizabeth Griswold, alături de care a avut patru copii, Samuel, Cornelia, William și Eduard.

Între 1819 și 1821, viața lui Morse a trecut prin mari schimbări, familia a avut de suferit din cauza crizei economice din 1819, motiv pentru care artistul a organizat o expoziție itinerantă prin Statele Unite, colectând o taxă de intrare de 25 de cenți, bani care i-au adus un oarecare confort financiar.

Mărturiile epocii arată că în acea perioadă începuse să predea lecţii de artă, dar avea elevi puţini. Nimeni nu ştia cât de mult suferea Morse în realitate. Odată s-a dus să predea o lecție unui elev care îi datora bani și l-a întrebat curtenitor:

— Ei, tinere, cum stăm cu banii?

— Sper că săptămâna viitoare să ne descurcăm cu socoteala noastră, domnule profesor, răspunse elevul.

— Săptămâna viitoare! repetă Morse cu un aer de amărăciune. Până atunci am să mor.

— Să muriți!?

— Da! De foame.

Uimire amestecată cu durere umbreau fața tânărului elev. Apoi zise cu grabă:

— Ți-ar fi de ajuns zece dolari?

— Zece dolari! exclamă Morse cu un aer bine dispus. Mi-ar salva viața! Aceasta ar fi tot ce ar face pentru mine.

Plini de bucurie, cei doi, profesorul și elevul, se îndreptară spre un restaurant unde luară o masă modestă.

— Aceasta este prima masă pe care o iau după douăzeci și patru de ore, zise Morse pe un ton glumeț. Ascultă, dragul meu, să nu te faci artist. A fi artist înseamnă a fi cerșetor.

Una dintre cele cunoscute opere ale sale este cea care înfățișează Camera Reprezentanților, motiv pentru care a călătorit la Washington D.C. pentru a desena arhitectura noului Capitoliu cu cât mai multe detalii și a plasat optzeci de personaje în tablou, într-o scenă de noapte, în care oamenii lucrau aplecați peste birourile lor, încercând să transmită că munca reprezentanților Congresului pentru susținerea principiilor democrației se desfășoară zi și noapte.

În 1826, Samuel Morse a ajutat la fondarea Academiei Naționale de Design din New York, devenind președintele acesteia până în 1845 și din nou din 1861 până în 1862.

Din 1830 până în 1832, Morse a călătorit și a studiat în Europa, a vizitat Italia, Elveția și Franța, iar cât timp a locuit la Paris s-a împrietenit cu scriitorul James Fenimore Cooper. Într-o vizită ulterioară la Paris, în 1839, artistul l-a întâlnit pe Louis Daguerre și a devenit interesat de invenția acestuia, daghereotipul.

În timp ce se întorcea cu vaporul din Europa, artistul l-a cunoscut pe Charles Thomas Jackson, un cercetător din Boston, și mai târziu a asistat la diverse experimente cu electromagnetul lui. Fascinat de tehnica cu care a luat contact, Morse a dezvoltat telegraful cu un singur fir, aparatul original și cererea sa de brevet făcând astăzi parte din colecția Muzeului Național de Istorie Americană de la Smithsonian Institute.

În scurt timp codul Morse, pe care americanul l-a dezvoltat în acea perioadă, avea să devină limba primară a telegrafiei în lume și a rămas standardul pentru transmiterea ritmică a datelor. Alfabetul Morse, în care literele sunt reprezentate prin combinații de semnale scurte și lungi, a apărut în jurul anului 1838 și asociază literele cel mai des folosite unor semnale scurte (pentru “e”, de exemplu, a fost folosit un singur punct), iar literele mai puțin folosite au primit semnale mai lungi. În decembrie 1842, inventatorul a întins “fire între două camere din Capitoliu și a trimis mesaje înainte și înapoi” pentru a demonstra cum funcționează sistemul de telegraf, iar o demonstrație impresionantă a avut loc la 1 mai 1844, când vestea nominalizării de către Partidul Whig a lui Henry Clay pentru funcția de președinte al Statelor Unite a fost telegrafiată de la sediul partidului din Baltimore la clădirea Capitoliului din Washington.

Pe 24 mai 1844, a fost deschisă oficial linia de telegraf, Morse transmițând prin semnale celebrele cuvinte: “Ce a făcut Dumnezeu” dintr-o cameră aflată în subsolul clădirii Capitoliului Statelor Unite din Washington la stația Mount Clare din Baltimore. Un an mai târziu a fost înființată Magnetic Telegraph Company, care avea drept scop construirea unor linii de telegraf de la New York la  Philadelphia, Boston, Buffalo, New York și Mississippi, iar liniile telegrafice s-au răspândit rapid în Statele Unite în următorii câțiva ani, ajungând la 12.000 de mile de sârmă amplasate până în 1850.

Aparatul telegrafic Morse a fost adoptat oficial ca standard pentru telegrafia europeană în 1851, iar șapte ani mai târziu inventatorul a introdus comunicarea prin cablu în America Latină, înființând un sistem de telegrafie în Puerto Rico, pe atunci colonie spaniolă.

În ultima parte a vieții, inventatorul a oferit sume mari din fabuloasa sa avere de 500.000 de dolari (adică 11,3 milioane de dolari în prezent)  pentru opere de caritate și a fost foarte interesat de relația dintre știință și religie. Samuel Morse a murit la New York, pe 2 aprilie 1872, și a fost înmormântat la cimitirul Green-Wood din Brooklyn.

Surse:

Mary Bellis, Biography of Samuel F.B. Morse, Inventor of the Telegraph

Carleton Mabee, The American Leonardo: A Life of Samuel F. B. Morse