HomeMonarhiePetru cel Mare, țarul care a modernizat Imperiul Rus

Petru cel Mare, țarul care a modernizat Imperiul Rus

Petru cel Mare s-a născut pe 30 mai 1672 și a fost fiul țarului Alexei Mihailovici și al celei de-a doua soții a acestuia, Natalia Kirilovna Narîșkina. În 1676 tatăl său a murit, desemnându-l moștenitor pe primul său născut, Fiodor, care abia împlinise 15 ani, dar după șase ani și țarul Fiodor al III-lea a murit, iar la tron a urmat Ivan, următorul născut, care avea în acel moment 16 ani, dar suferea de serioase probleme fizice și psihice. În aceste condiții, consiliul boierilor ruși l-a desemnat pe Petru, care avea doar 10 ani, ca viitor țar, sub regența mamei lui, Natalia, însă țarevna Sofia, soră bună cu Ivan și soră vitregă cu Petru, avea alte planuri.

 

Profitând de faptul că trupele de streliți erau în plină revoltă și situația socială și politică era agitată, pe 29 mai obține acceptul boierilor ca la conducerea Rusiei să fie numiți doi țari: Ivan și Petru, iar ea să fie numită regentă. Pe 25 iunie 1682 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, în prezența patriarhului, a opt mitropoliți, patru arhiepiscopi, doi episcopi și opt arhimandriți, va avea loc  ciudata încoronare a celor doi țari ai Rusiei, dintre care unul era bolnav psihic, iar celălalt era un copil speriat și îngrozit de misiunea pe care o primea.

Natalia, mama lui Petru, îl înconjoară cu multă dragoste și îl protejează de sora vitregă, Sofia, de care copilul se teme și pe care o urăște. Regenta ia o hotărâre de neclintit: fratele său, Ivan, va rămâne alături de ea la palat, iar Petru și mama lui sunt trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. Pe 27 ianuarie 1689 Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, se căsătorește cu Evdokia Lopuhina, o tânără foarte frumoasă, care avea 20 de ani, dar era de rang mult inferior.

 

Pe 6 octombrie 1689 Petru preia puterea, o trimite pe țarevna Sofia la Mănăstirea Novodevicie și începe să-și pună în aplicare planurile pentru reconstrucția Rusiei. În această perioadă se naște primul său fiu, țareviciul Aleksei și după șase ani, în ianuarie 1695, își mobilizează trupele împotriva Turciei, cu intenția de a cuceri Marea Azov. În timp ce se afla pe front, primește vestea că fratele său vitreg, co-țarul Ivan, a murit subit la Moscova, își asumă singur guvernarea și decide să trimită 50 de nobili ruși în străinătate, pe cheltuiala lor, ca să deprindă arta navigației. Planul său este să transforme Rusia în statul cel mai puternic din zonă și se pregătește apoi să plece el însuși într-o “Mare Ambasadă” pentru a obține sprijin militar și diplomatic.

 

Petru știa că înaintea lui un singur prinț rus cutezase să treacă dincolo de granițele țării, marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea, și știa și că, pentru conservatorii ruși, trecerea granițelor înseamnă trădare, dar va ignora criticile boierimii și ale clerului, își va forma “Mare Ambasadă” și va pleca într-o călătorie itinerantă la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția și Londra.

Marea Ambasadă, care era alcătuită dintr-o suită de 250 de persoane, părăsește Moscova pe 10 martie 1697. Ajuns în Amsterdam, țarul a vizitat numeroase ateliere și fabrici, a primit noțiuni despre fabricarea ceasurilor și despre gravura în cupru și a participat la disecții anatomice. La Koppenbrugge este invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg, dar aici face o impresie proastă pentru că mănâncă cu mâna, se murdărește cu sos și nu știe cum se folosește șervetul, spre amuzamentul gazdelor sale.

 

Martorii povestesc că în călătoria sa oprea trăsura și tot alaiul însoțitor pentru că voia să măsoare un pod, să cerceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii, a dorit să-i cunoască pe pescuitorii de balene care se întorceau din Groenlanda, s-a înscris la cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch, a luat parte la intervenții chirurgicale și și-a cumpărat o trusă de chirurg.

La Londra, intrigat de sistemul parlamentar britanic, a asistat în mare secret la o ședință a Camerei Lorzilor, a vizitat Observatorul Regal de la Greenwich și Arsenalul Woolwich.

După 18 luni țarul Petru s-a întors de urgență în Rusia pentru că primise mesajul că se răsculaseră din nou streliții. Bagajele cu care s-a întors din Occident erau depozitate în 260 de cufere pline cu arme, instrumente științifice și matematice și unelte și, mai important, a venit însoțit de un număr mare de experți tehnici și militari angajați pentru a le fi dascăli boierilor ruși.

 

Ajuns la Moscova, pune capăt revoltei, ucide un număr mare de streliți, le taie bărbile boierilor, își trimite soția la o mănăstire și dă un ucaz prin care interzice tuturor bărbaților să-și lase barbă, cu excepția celor care erau slujitori ai Bisericii. Prevede și o excepție – cei care vor dori să-și păstreze barba vor fi nevoiți să plătească un bir. Curând, trece la un alt nivel – un ucaz dat pe 4 ianuarie 1700 hotărăște ca “boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt”, iar cei care nu se supuneau, plăteau amendă.

 

În același an, după ce rușii sunt înfrânți de suedezi în Marele Război al Nordului, Petru ia măsuri radicale, dă ordin să se întărească orașele, reface armata, construiește tunuri și corăbii, reface coaliția cu Polonia și Danemarca, iar în 1701 are o primă victorie împotriva suedezilor, iar în iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, învinge definitiv regatul condus de tânărul rege Carol al XII-lea.

 

În timpul campaniei, Petru se îndrăgostește de o țărancă suedeză, Marta, o femeie harnică și veselă care îi va dărui 12 copii, dintre care doar doi vor supraviețui: Anna, viitoare Ducesă de Holstein-Gottorp, și Elisabeta, viitoare împărăteasă a Rusiei. Tânăra sa iubită va trece la ortodoxie și va renunța la numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Cei doi s-au căsătorit oficial pe 18 februarie 1711, la ora 7 dimineața, într-o capelă privată, iar Ecaterina Alekseevna va fi încoronată împărăteasă a Rusiei pe 7 mai 1724.

 

În 1703 Petru ia decizia să fondeze orașul Sankt Petersburg pe care îl vede ca pe o “fereastră către Europa” și pe care l-a botezat cu numele protectorului său, Sfântul Petru. Țarul ura din tot sufletul vechea cetate a țarilor, Moscova, cu tradițiile ei învechite, cu superstițiile și intrigile de la curte și, mai ales, cu spiritul ei înapoiat.

Mai întâi clădește o fortăreață din lemn pe malul drept al Nevei, viitoarea fortăreață Petru și Pavel, și o biserică, apoi prima sa locuință, o căsuță din bârne de brad cu acoperișul de șindrilă ce avea două camere și un pridvor. Din 1711 va începe construcția Palatului de Iarnă, apoi a Palatului de Vară, iar în 1713 Sankt Petersburg este proclamat capitală a Rusiei, 350 de familii nobile din Moscova fiind obligate să se mute la noul oraș.

 

Pe 7 mai 1717 Petru cel Mare ajunge pentru prima dată la Paris, destinație pe care o ocolise în timpul primului său turneu european. Vizitează Luvrul, Grădina Tuilerilles, studiază lucrările de la Pont-Tournant, merge la Domul Invalizilor, gustă din supa soldaților și bea vin în sănătatea lor, apoi viziteză Berlinul, împreună cu țarina Ecaterina. Când se întoarc acasă, la Sankt-Petersburg, cei doi știu ce au de făcut pentru a-și transforma capitala într-un adevărat oraș european, dar modernul Petru cel Mare are o nemulțumire – fiul său cu Evdokia, țareviciul Aleksei, este complet diferit de proiecțiile pe care și le făcuse pentru viitorul imperiului. Țareviciul urăște războiul, ascultă orbește de Biserică, este tradiționalist, iar când devine guvernator al Moscovei în 1708, constată că administrația este plictisitoare și se dedică lecturilor religioase. Petru îl căsătorește pe băiat pe 14 octombrie 1711 cu Charlotte-Christine de Braunschweig-Wolfenbuttel, o prințesă în vârstă de 16 ani, foarte înaltă, slabă, cu fața ciupită de vărsat de vânt, care era de religie luterană. Trei ani mai târziu aceasta va aduce pe lume o fetiță botezată Natașa, iar pe 12 octombrie 1715 va urma un băiat, Piotr. După zece zile tânăra noră a țarului moare la doar 21 de ani. În același an, după alte două săptămâni, pe 29 octombrie, soția lui Petru cel Mare, țarina Ecaterina, naște și ea un băiat care este numit, după dorința țarului, tot Piotr.

 

Relațiile dintre tată și fiul cel mare se deteriorează gradual. Țareviciul are o nouă iubită, pe Eufrosina, cu care fuge din Rusia și se ascunde pentru o vreme la Viena. Într-un final, Aleksei este adus la Moscova, dar țarul nu-l mai primește la curte, ba, mai mult, convoacă un consiliul privat, format din prelați, miniștri și dregători și îl numește moștenitor pe Piotr, fiul său cel mic. În iunie 1718, Aleksei este chemat la judecată și, după un interogatoriu formal, este supus unor torturi cumplite. Se pare că țareviciul a murit după ce însuși tatăl său ar fi participat la torturarea lui, deși arianta oficială a fost alta: “… ieri, 26 iunie, țareviciului Aleksei a murit din pricina unei boli grave, care l-a doborât în clipa în care i se citea sentința de moarte și șirul nelegiuirilor făptuite împotriva noastră și împotriva statului”.

 

Un an mai târziu, pe 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petrușka cum îi spuneau părinții, moare pe neașteptate și țarul va fi nevoit să lase moștenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei. Nu se împacă însă cu această idee și decide că are nevoie de încă un fiu. De puțină vreme avea o nouă iubită, pe foarte tânăra Maria Cantemir, fiica domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, care se afla în exil împreună cu întreaga familie la Sankt Petersburg. Maria rămâne însărcinată, dar va pierde copilul și țarul, dezamăgit, o va părăsi.

În ultimii ani ai vieții Petru suferă de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare, în ianuarie 1725 a avut o operație de extragere a pietrelor de rinichi și în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725 a devenit clar pentru medici că nu mai avea multe zile de trăit.

Pe 28 ianuarie, la ora șase dimineața, la vârsta de 53 de ani, și după o domnie de 43 de ani, Petru cel Mare a murit, soția lui, țarina Ecaterina, fiind numită imediat împărăteasă legitimă a tututor Rusiilor. La numai câteva zile după decesul țarului a murit și fiica sa în vârstă de șapte ani, Natașa, iar împărăteasa a hotărât ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi în Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Ecaterina a fost prima femeie care a condus Imperiul Rus, cu o domnie de aproape doi ani, timp în care a patronat expediția științifică a lui Bering care avea să descopere strâmtoarea ce desparte Asia de America și  tot ea a inaugurat Academia de Științe de la Sankt Petersburg, continuând fidel politica și reformele lui Petru cel Mare.

Latest comments

leave a comment