HomeMonarhiePetru cel Mare, țarul care a modernizat Imperiul Rus

Petru cel Mare, țarul care a modernizat Imperiul Rus

DS TW

Petru cel Mare s-a născut pe 30 mai 1672 și a fost fiul țarului Alexei Mihailovici și al celei de-a doua soții a acestuia, Natalia Kirilovna Narîșkina. În 1676, tatăl său a murit, desemnându-l moștenitor pe primul său născut, Fiodor, care abia împlinise 15 ani, dar după șase ani și țarul Fiodor al III-lea a încetat din viață, iar la tron a urmat Ivan, următorul născut, care avea în acel moment 16 ani, dar suferea de serioase probleme fizice și psihice. În aceste condiții, consiliul boierilor ruși l-a desemnat pe Petru, care avea doar 10 ani, ca viitor țar, sub regența mamei lui, Natalia, însă țarevna Sofia, soră bună cu Ivan și soră vitregă cu Petru, avea alte planuri.

Profitând de faptul că trupele de streliți erau în plină revoltă și situația socială și politică era agitată, pe 29 mai tânăra a obținut acceptul boierilor ca la conducerea Rusiei să fie numiți doi țari: Ivan și Petru, iar ea să fie numită regentă. Pe 25 iunie 1682, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, în prezența patriarhului, a opt mitropoliți, patru arhiepiscopi, doi episcopi și opt arhimandriți, a avut loc  ciudata încoronare a celor doi țari ai Rusiei, dintre care unul era bolnav psihic, iar celălalt era un copil speriat și îngrozit de misiunea pe care o primea.

Natalia, mama lui Petru, l-a înconjurat cu multă dragoste și l-a protejat de sora vitregă, Sofia, de care copilul se temea și pe care o ura. Regenta a luat o hotărâre de neclintit: fratele Ivan rămâne alături de ea la palat, iar Petru și mama lui au fost trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. Pe 27 ianuarie 1689 Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Evdokia Lopuhina, o tânără foarte frumoasă, care avea 20 de ani, dar era de rang mult inferior.

Pe 6 octombrie 1689 Petru a preluat puterea, a trimis-o pe țarevna Sofia la Mănăstirea Novodevicie și a început să-și pună în aplicare planurile pentru reconstrucția Rusiei. În această perioadă s-a născut primul său fiu, țareviciul Aleksei, și după șase ani, în ianuarie 1695, și-a mobilizat trupele împotriva Turciei, cu intenția de a cuceri Marea Azov. În timp ce se afla pe front, a primit vestea că fratele său vitreg, co-țarul Ivan, a murit subit la Moscova, și-a asumat singur guvernarea și a decis să trimită 50 de nobili ruși în străinătate, pe cheltuiala lor, ca să deprindă arta navigației. Planul său era să transforme Rusia în statul cel mai puternic din zonă și s-a pregătit apoi să plece el însuși în Occident pentru a obține sprijin militar și diplomatic.

Petru știa că înaintea lui un singur prinț rus cutezase să treacă dincolo de granițele țării, marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea, și știa și că, pentru conservatorii ruși, trecerea granițelor înseamnă trădare, dar a ignorat criticile boierimii și ale clerului, și-a format “Mare Ambasadă” și a plecat într-o călătorie itinerantă la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția și Londra.

Marea Ambasadă, care era alcătuită dintr-o suită de 250 de persoane, a părăsit Moscova pe 10 martie 1697. Ajuns în Amsterdam, țarul a vizitat numeroase ateliere și fabrici, a primit noțiuni despre fabricarea ceasurilor și despre gravura în cupru și a participat la disecții anatomice. La Koppenbrugge a fost invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg, dar a făcut o impresie proastă, pentru că mânca cu mâna, s-a murdărit cu sos și nu a știut cum se folosește șervetul, spre amuzamentul gazdelor sale.

Martorii povestesc că în călătoria sa oprea trăsura și tot alaiul însoțitor pentru că voia să măsoare un pod, să cerceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii, a dorit să-i cunoască pe pescuitorii de balene care se întorceau din Groenlanda, s-a înscris la cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch, a luat parte la intervenții chirurgicale și și-a cumpărat o trusă de chirurg.

La Londra, intrigat de sistemul parlamentar britanic, a asistat în mare secret la o ședință a Camerei Lorzilor, a vizitat Observatorul Regal de la Greenwich și Arsenalul Woolwich.

După 18 luni, țarul Petru s-a întors de urgență în Rusia pentru că primise mesajul că se răsculaseră din nou streliții. Bagajele cu care s-a întors din Occident erau depozitate în 260 de cufere ce conțineau arme, instrumente științifice și matematice și unelte și, mai important, a venit însoțit de un număr mare de experți tehnici și militari angajați pentru a le fi dascăli boierilor ruși.

Ajuns la Moscova, a pus capăt revoltei, a ucis un număr mare de streliți, le-a tăiat bărbile boierilor, și-a trimis soția la o mănăstire și a dat un ucaz prin care interzice tuturor bărbaților să-și lase barbă, cu excepția celor care erau slujitori ai Bisericii. A prevăzut însă și o excepție – cei care doreau să-și păstreze barba au fost nevoiți să plătească un bir. Curând, a trecut la un alt nivel – un ucaz dat pe 4 ianuarie 1700 hotăra ca “boierii, oamenii de la curte, funcționarii să poarte îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt”, iar cei care nu se supuneau, plăteau amendă.

În același an, după ce rușii au fost înfrânți de suedezi în Marele Război al Nordului, Petru a luat măsuri radicale, a dar ordin să se întărească orașele, a refăcut armata, a construit tunuri și corăbii, a constituit coaliția cu Polonia și Danemarca, iar în 1701 avut o primă victorie împotriva suedezilor, iar în iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, a învins definitiv regatul condus de tânărul rege Carol al XII-lea.

În timpul campaniei, Petru s-a îndrăgostit de o țărancă suedeză, Marta, o femeie harnică și veselă care îi va dărui 12 copii, dintre care doar doi vor supraviețui: Anna, viitoare Ducesă de Holstein-Gottorp, și Elisabeta, viitoare împărăteasă a Rusiei. Tânăra sa iubită a trecut la ortodoxie și a renunțat la numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Cei doi s-au căsătorit oficial pe 18 februarie 1711, la ora 7 dimineața, într-o capelă privată, iar Alekseevna a fost încoronată împărăteasă a Rusiei pe 7 mai 1724.

În 1703, Petru a luat decizia să fondeze orașul Sankt Petersburg pe care îl vedea ca pe o “fereastră către Europa” și pe care l-a botezat cu numele protectorului său, Sfântul Petru. Țarul ura din tot sufletul vechea cetate a țarilor, Moscova, cu tradițiile ei învechite, cu superstițiile și intrigile de la curte și, mai ales, cu spiritul ei înapoiat.

Mai întâi a clădit o fortăreață din lemn pe malul drept al Nevei, viitoarea fortăreață Petru și Pavel, și o biserică, apoi prima sa locuință, o căsuță din bârne de brad cu acoperișul de șindrilă ce avea două camere și un pridvor. Din 1711, a început construcția Palatului de Iarnă, apoi a Palatului de Vară, iar în 1713 Sankt Petersburg a fost proclamat capitală a Rusiei, 350 de familii nobile din Moscova fiind obligate să se mute în noul oraș.

Pe 7 mai 1717, Petru cel Mare a ajuns pentru prima dată la Paris, destinație pe care o ocolise în timpul primului său turneu european. Însoțit de țarina Ecaterina, a vizitat Luvrul, Grădina Tuilerilles, a studiat lucrările de la Pont-Tournant,  a mers la Domul Invalizilor, apoi a vizitat Berlinul. Când s-au întors acasă, la Sankt-Petersburg, cei doi știu ce au de făcut pentru a-și transforma capitala într-un adevărat oraș european, dar Petru cel Mare avea o mare nemulțumire – fiul său cu Evdokia, țareviciul Aleksei, era complet diferit de proiecțiile pe care și le făcuse pentru viitorul imperiului. Țareviciul ura războiul, asculta orbește de oamenii bisericii, era tradiționalist, iar când a devenit guvernator al Moscovei, în 1708, a constatat că administrația este plictisitoare și s-a dedicat lecturilor religioase. Petru l-a căsătorit pe băiat pe 14 octombrie 1711 cu Charlotte-Christine de Braunschweig-Wolfenbuttel, o prințesă în vârstă de 16 ani, foarte înaltă, slabă, cu fața ciupită de vărsat de vânt, care era de religie luterană. Trei ani mai târziu, aceasta a adus pe lume o fetiță botezată Natașa, iar pe 12 octombrie 1715 a urmat un băiat, Piotr. După zece zile, tânăra noră a țarului a murit la doar 21 de ani. În același an, după alte două săptămâni, pe 29 octombrie, soția lui Petru cel Mare, țarina Ecaterina, a născut și ea un băiat care a fost numit, după dorința țarului, tot Piotr.

Relațiile dintre tată și fiul cel mare s-au deteriorat gradual. Țareviciul avea o nouă iubită, pe Eufrosina, cu care a fugit din Rusia și s-a ascuns pentru o vreme la Viena. Într-un final, Aleksei a fost adus la Moscova, dar țarul nu l-a mai primit la curte, ba, mai mult, a convocat un consiliul privat, format din prelați, miniștri și dregători și l-a numit moștenitor pe Piotr, fiul său cel mic. În iunie 1718, Aleksei a fost chemat la judecată și, după un interogatoriu formal, a fost supus unor torturi cumplite. Se pare că țareviciul a murit după ce însuși tatăl său ar fi participat la torturarea lui, deși varianta oficială a fost alta: “… ieri, 26 iunie, țareviciului Aleksei a murit din pricina unei boli grave, care l-a doborât în clipa în care i se citea sentința de moarte și șirul nelegiuirilor făptuite împotriva noastră și împotriva statului”.

Un an mai târziu, pe 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petrușka cum îi spuneau părinții, a murit pe neașteptate și țarul a fost nevoit să lase moștenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei. Nu s-a împăcat însă cu această idee și a decis că are nevoie de încă un fiu. De puțină vreme avea o nouă iubită, pe foarte tânăra Maria Cantemir, fiica domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, care se afla în exil împreună cu întreaga familie la Sankt Petersburg. Maria a rămas însărcinată, dar a pierdut copilul și țarul, dezamăgit, a părăsit-o.

În ultimii ani ai vieții, Petru a suferit de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare, în ianuarie 1725 a avut o operație de extragere a pietrelor de rinichi și în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725 a devenit clar pentru medici că nu mai are multe zile de trăit.

Pe 28 ianuarie 1725, la ora șase dimineața, la vârsta de 53 de ani, și după o domnie de 43 de ani, Petru cel Mare a murit, soția lui, țarina Ecaterina, fiind numită imediat împărăteasă legitimă a tututor Rusiilor. La numai câteva zile după decesul țarului a murit și fiica sa în vârstă de șapte ani, Natașa, iar împărăteasa a hotărât ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi în Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Ecaterina a fost prima femeie care a condus Imperiul Rus, cu o domnie de aproape doi ani, timp în care a patronat expediția științifică a lui Bering care avea să descopere strâmtoarea ce desparte Asia de America și  tot ea a inaugurat Academia de Științe de la Sankt Petersburg, continuând fidel politica și reformele lui Petru cel Mare.

DS TW
Latest comments

leave a comment