Charles al III-lea s-a născut la Palatul Buckingham pe 14 noiembrie 1948, în timpul domniei bunicului matern, George al VI-lea, și a fost primul copil al Prințesei Elisabeta, Ducesă de Edinburgh și al lui Philip, Ducele de Edinburgh.
Noul rege al Marii Britanii a fost botezat de arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher, pe 15 decembrie 1948. La moartea bunicului și ascensiunea mamei sale la tron ca regina Elisabeta a II-a, în 1952, a devenit moștenitorul aparent al regatului și, fiind fiul cel mare al monarhului Marii Britanii, a primit automat titlurile de Duce de Cornwall, Duce de Rothesay, Conte de Carrick, Baron de Renfrew, Lord al Insulelor și Prinț și Mare Administrator al Scoției.
Prințul Charles a participat la încoronarea mamei sale la Westminster Abbey, pe 2 iunie 1953, iar de la vârsta de cinci ani educația sa a fost încredințată unei guvernante numită Catherine Peebles.
Palatul Buckingham a anunțat în 1955 că Charles va merge la o școală publică, devenind primul moștenitor al tronului care a fost educat în acest mod. Pe 7 noiembrie 1956, prințul a început cursurile la Hill House School, situată în vestul Londrei, dar nu a fost tratat preferențial de director, Stuart Townend, care a sfătuit-o pe regină să-l îndemne să se antreneze cu echipa de fotbal a instituției școlare. Charles a urmat apoi două dintre fostele școli la care fusese înscris tatăl său, Cheam Preparatory School din Berkshire, Anglia, ale cărei cursuri le-a început în 1958, și Gordonstoun, considerată o școală foarte dură, unde a fost înscris începând cu aprilie 1962.
Prințul va mărturisi că “aici am învățat foarte multe despre mine și despre abilitățile și defectele mele” și că profesorii l-au învățat să accepte provocările și să preia inițiativa. Mai târziu Charles a povestit: “Nu mi-a plăcut școala atât de mult pe cât ar fi trebuit, dar asta doar pentru că sunt mai fericit acasă decât oriunde altundeva.”
În octombrie 1967, a fost admis la Trinity College, Cambridge, unde a studiat arheologia, antropologia și istoria, iar în anul al II-lea de facultate a urmat cursurile Colegiului Universitar din Țara Galilor, studiind istoria și limba galeză. Pe 23 iunie 1970 prințul a primit licența în arte la Universitatea din Cambridge, fiind primul moștenitor britanic care a obține o diplomă universitară.
Charles a fost numit Prinț de Wales și Conte de Chester pe 26 iulie 1958, dar învestitura sa a avut loc pe 1 iulie 1969, când a fost încoronat chiar de către mama sa într-o ceremonie televizată, transmisă de la Castelul Caernarfon.
Anunțul logodnei prințului Charles cu Diana Spencer a fost făcut public pe 24 februarie 1981, când cuplul a acordat un interviu televizat special despre acest eveniment, prezentând cu acest prilej inelul în valoare de 30.000 de lire, cu 14 diamante montate în jurul unui safir de Ceylon pe care moștenitorul tronului Marii Britanii i l-a oferit viitoarei prințese.
Nunta a avut loc pe 29 iulie 1981 și s-a desfășurat la Catedrala St Paul, pentru că aceasta avea mai multe locuri decât tradiționala Westminster Abbey, slujba tradițională a Bisericii Anglicane fiind oficiată de Robert Runcie, Arhiepiscopul de Canterbury, și de Alan Webster, Decanul Catedralei Sf. Paul.
După recepția oficială, cuplul a fost condus peste Podul Westminster la gara Waterloo, plecând cu trenul regal britanic la Broadlands, unde părinții lui Charles își petrecuseră noaptea nunții în 1947. Prințesa Diana și prințul au rămas aici trei zile, apoi au plecat spre Gibraltar, de unde s-au îmbarcat pe iahtul regal Britannia pentru o croazieră de unsprezece zile pe Mediterana, perioadă în care au vizitat Tunisia, Sardinia, Grecia și Egipt.
La începutul anilor ’90, căsătoria cuplului s-a destrămat. Atât prințul, cât și prințesa de Wales au vorbit presei prin intermediul prietenilor, fiecare dintre ei învinovățindu-l pe celălalt pentru eșecul căsniciei. Charles și-a reluat vechea relație cu Camilla, Ducesa de Cornwall, iar când a fost întrebată ce rol a avut Camilla în distrugerea mariajului său, Diana a spus, într-un interviu la BBC: “Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puțin înghesuială”.
În decembrie 1995, regina Elisabeta a fost de acord cu “un divorț rapid” și, în aceeași lună, Buckingham Palace a anunțat public că suverana le-a trimis scrisori celor doi, sfătuindu-i să divorțeze. Decizia ei a fost susținută de primul ministru și de seniorii din Consiliul de Coroană și, după cum a anunțat BBC, a fost luată după două săptămâni de consfătuiri. Divorțul a fost finalizat în 28 august 1996.
Pe 10 februarie 2005 prințul Charles și-a anunțat logodna cu Camilla Parker Jones, ceremonia civilă având loc pe 9 aprilie 2005, la Windsor Guildhall.
Pe 8 septembrie 2022, după moartea reginei Elisabeta a II-a, Charles, cel mai longeviv prinț de Wales, a devenit regele Marii Britanii. Noul suveran are 73 de ani și este cel mai în vârstă nou monarh, deținătorul recordului anterior fiind William al IV-lea, care avea 64 de ani când a devenit rege, în 1830.
