Regina Maria și Regele Ferdinand: 100 de ani de la Încoronare (video)

„Ploaie! Aceasta a fost prima impresie – dar nu o ploaie tare, doar o stropitură pe fereastra mea, mici linii lungi şi distanţate ceea ce, din fericire, înseamna că erau doar picături şi la linia orizontului se ridica un soare palid”, nota regina în memoriile sale despre dimineaţa zilei de 15 octombrie 1922.

Ferdinand şi Maria au ajuns în gara din Alba Iulia la ora 9:30, cu trenul regal ce a plecat din Sinaia. Familia regală a fost întâmpinată la gară de premierul Ionel Bratianu şi de primarul oraşului Alba Iulia, Aurel Sava. Alte garnituri de tren i-au adus în oraș pe reprezentanţi ai caselor regale şi ai misiunilor diplomatice străine, pe membri ai guvernului României, parlamentari, ziarişti români şi străini care se aflau la Sinaia de câteva zile.

 

Încă din data de 12 octombrie, suveranii României îi primiseră la Sinaia pe reprezentanții misiunilor speciale ale Olandei, Cehoslovaciei, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Angliei, Franţei, Italiei, Spaniei şi Belgiei. Invitate de onoare erau chiar fiicele Mariei, Elisabeta (devenită regină a Greciei) şi Mărioara (suverană a sârbilor, croaţilor şi slovenilor). Regina Mărioara (Mignon) a venit însoţită de principele Paul Kargheorghievici, iar infantele Spaniei, Alfonso d’Orleans-Bourbon a fost împreună cu infanta Beatrice, sora Reginei Maria. Misiunea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord era condusă de Prinţul Albert de York, al doilea fiu al Regelui George al V-lea, cel care urma să devină Regele George al VI-lea. În fruntea misiunii italiene era Thomas, duce de Genova, unchiul regelui Italiei, Victor Emanuel al IV-lea.

Din misiunea franceză făceau parte mareşalul Ferdinand Foch şi generalii Weigand şi Petin, iar generalul Henri M. Berthelot se număra printre invitaţii speciali. Alte state precum Polonia, Austria, Elveţia, Finlanda, Portugalia, Bulgaria, S.U.A., Japonia au fost reprezentate de ambasadorii lor în regat. Din partea Sfântului Scaun a fost prezent nunţiul apostolic condus de cardinalul Francesco Marmaggi. Cât timp s-au aflat la Sinaia, în onoarea misiunilor străine au fost pregătite recepţii la castelele Peleş şi Pelişor. De asemenea s-au organizat excursii în împrejurimi, la Sinaia şi la Bran.

Trenul în care se aflau Regina Maria și Regele Ferdinand a sosit în gara din Alba Iulia în timp ce fanfara militară intona imnul regal. Primarul oraşului le-a oferit suveranilor pâine şi sare, apoi aceştia, instalaţi într-o caleşcă închisă, trasă de patru cai, s-au îndreptat spre Cetatea Albei, la catedrala ridicată special pentru acest eveniment. Cortegiul regal a ajuns în faţa Catedralei Încoronării la ora 10. Mitropolitul primat şi ceilalţi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române i-au întâmpinat în pridvor, conducându-i apoi înăuntru, în apropierea altarului. Suveranii au ocupat în Catedrala cele două tronuri împărăteşti, aşezate unul în fața celuilalt.

În biserică, patru mitropoliţi din provinciile României Mari au oficiat Doxologia Încoronării, sfinţirea coroanelor şi a celorlalte însemne regale. Slujba a fost oficiată de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, care a citit şi Evanghelia, iar Mitropolitul primat a rostit rugăciunea de încoronare a regelui, precum şi binecuvântarea: “Doamne Dumnezeul nostru, cu glorie şi cu cinste încoronează-i pe dânşii”. În final, Miron Cristea a proclamat, potrivit tradiţiei bisericii ortodoxe: ” Vrednic este!” Acel “Vrednic este!” din biserică a fost, potrivit episcopului ortodox al Oradiei, Roman Ciorogariu, “răsunetul ţării întregi adunată în Biserica Încoronării”. Regina Maria a notat: „Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune”.

După Doxologie, au fost sfinţite hlamidele regale şi coroana Reginei Maria, pentru că cea a Regelui Ferdinand fusese sfinţită pe 10 mai 1881. Obiectele au fost preluate de la înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române de reprezentanţii statului şi ai armatei. Coroana Suveranului a fost încredinţată preşedintelui Senatului, iar cea a reginei a primit-o Mihai Orleanu, preşedintele Adunării Deputaţilor. În acelaşi timp, hlamida lui Ferdinand a fost preluată de generalul Alexandru Lupescu, inspector general de armată, ajutat de comandantul Regimentului 1 Vânători. Hlamida Reginei Maria i s-a încredinţat unui alt inspector general al armatei, generalul Ioan Popovici, asistat de comandantul Regimentului 4 Roşiori “Regina Maria”.

Regina Maria și Regele Ferdinand, însoţiţi de mitropoliţi, de preşedinţii celor două camere, care purtau coroanele, şi de ofiţerii cu hlamidele, au urcat pe estrada acoperită cu un baldachin aflată în faţa clopotniţei Catedralei.

Coroana Regelui Ferdinand era cea cu care se încoronase Regele Carol I în 1881, făurită din oţelul unui tun turcesc capturat în timpul Războiului pentru Independenţă, dar căreia i s-au adăugat acum trei pietre prețioase, reprezentând cele trei provincii românești care s-au unit cu Țara-Mamă – Basarabia, Bucovina și Transilvania. Coroana Reginei Maria, din aur masiv, material ce fusese donat de un proprietar de mină de aur din Baia Mare (Alexe Pocol era numele lui) a fost făurită la casa de bijuterii Falize din Paris şi se asemăna cu cele ale împărăteselor bizantine, era realizată, chiar la sugestia ei, după desenele pictorului Costin Petrescu şi cântărera 1800 de grame.

Coroana din aur masiv era mult mai sofisticată decât cea a regelui, pentru că avea un număr mai mare de elemente decorative, florale şi geometrice, cu pandantive laterale ample şi era armată cu turcoaze, opale, rubine şi ametiste. În aceeaşi tradiţie se încadrau şi hlamidele purtate de suverani, din brocart brodat cu fir de aur, cu revere din blană de hermină, ornate cu paftale şi lanţuri de aur. Hlamida Regelui a fost lucrată într-un cunoscut atelier de broderie de la Paris, iar cea a Reginei a fost realizată manual, sub îndrumarea profesoarei Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea şcolii de sericicultură şi ţesătorie din Bucureşti.

Regele Ferdinand a avut la încoronare, ca semn al puterii, un buzdugan din aur, continuând astfel tradiţia voievodală. Sceptrul era creația Casei de bijuterii “Rene Boivin” și fusese realizat printr-o subscripţie publică iniţiată de marele proprietar ialomiţean Marin Ionescu, fiindu-i oferit în dar Regelui Ferdinand pe 10 mai 1920.

La ora 11, când în întreaga ţară băteau clopotele bisericilor, iar la Alba Iulia răsunau cele 101 lovituri de tun, Ferdinand a luat coroana de la Mihai Pherekyde, preşedintele Senatului, şi, după obiceiul napoleonian inaugurat de Regele Carol I, şi-a aşezat-o singur pe cap. Apoi regina a îngenuncheat, regele a luat coroana de la preşedintele Adunării Deputaţilor şi a încoronat-o, sărutând-o apoi pe amândoi obrajii. „Eu am îngenuncheat în fața lui Nando, care a pus greaua coroana pe capul meu, în vreme ce toate clopotele au sunat şi acele salve de salut regal au fost trase”, aşa descrie Regina Maria momentul încoronării.

A urmat “Proclamația Majestății Sale Regele către popor”, în care regele afirma: “Îndrumat cu cuvântul întregului popor şi ajutat de sfatul acelora care cu credinţă s-au închinat ţării şi tronului, am purtat războiul întregirii neamului şi biruind restriştile am văzut înfăţişată unitatea naţională de atâta vreme aşteptată (…) spre a chema binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestor măreţe fapte din care a ieşit România Mare spre a le da consfinţire în faţa scumpului nostru popor, ne-am adunat cu toţii la Alba Iulia, străveche cetate a Daciei Romane şi a gloriei lui Mihai Viteazul şi aici, azi, 15 octombrie 1922, ne-am încoronat eu şi scumpa mea soţie Maria, părtaşa suferinţelor şi bucuriilor mele şi ale ţării”.

Invitaţii români şi străini au asistat la ceremonie în două tribune care flancau baldachinul oficial, apoi i-au însoţit pe monarhi în incinta catedralei, adresându-le felicitări. Regina Maria povesteşte: “Am urcat încet scara şi apoi ne-am dus în centrul pridvorului cu colonade deschise şi de acolo ne-am înclinat în faţa oamenilor de jos care ne-au aclamat cu ovaţii extraordinare. Apoi, începând cu familia, au trecut cu toţii să ne felicite şi să ne sărute mâinile”.

Participanţii au asistat la o impresionantă paradă militară, apoi pentru înalţii oaspeţi a fost organizat un banchet în Sala Unirii, la care au participat circa 300 de persoane. Serviciul a fost asigurat de Casa Capşa din Bucureşti. Regele îl avea la dreapta sa pe Mitropolitul primat, pe ducele de York, pe infantele Spaniei şi pe premierul Ion I.C. Brătianu. În stânga reginei stăteau ducele de Genova, Regina Mărioara a Regatului sârbo-croato-sloven, infanta Beatrice, principesa moştenitoare Elena, mareşalul Foch şi generalul Berthelot. O altă recepţie s-a organizat la Teatrul I. L. Caragiale, iar aici au fost invitaţi aproximativ 700 de parlamentari, ziarişti, corespondenţi de presă români şi străini, generali şi ofiţeri superiori. Pentru oamenii obişnuiţi care veniseră din ţară ca să asiste la ceremonie s-au pregătit peste 30.000 de porţii de friptură la proţap.

Regina Maria și Regele Ferdinand au părăsit Alba Iulia în seara zilei de 15 octombrie 1922, la ora 18:00, tot cu trenul, îndreptându-se spre Bucureşti. A doua zi, luni, 16 octombrie, trenul regal a intrat la ora 10 în gara Mogoşoaia, iar aici suveranii au fost întâmpinaţi de oficialităţile capitalei. După trecerea în revistă a regimentului de onoare, s-a format cortegiul regal care s-a îndreptat spre Arcul de Triumf.

În faţa monumentului, primarul Matei Gheorghe Corbescu le-a oferit pâine şi sare suveranilor. Regele Ferdinand a mulţumit populaţiei Bucureştiului cu următoarele cuvinte: “Sunt patru ani de când aproape în acelaşi loc am fost salutat venind din surghiun cu armata glorioasă în zidurile capitale mele. Astăzi intru pe această poartă ca rege încoronat al tuturor românilor. Arcul acesta va reprezenta pentru generaţiile viitoare gloria României, timpurile grele de suferinţă, va vorbi tuturor despre eroismul armatei noastre”. În momentul trecerii cortegiului regal pe sub Arcul de Triumf au fost trase 101 lovituri de tun, rachete luminoase în culorile naţionale, iar numeroase avioane zburau pe deasupra edificiului. La orele 12:30 cortegiul regal a ajuns la Mitropolie, unde Elie Miron Cristea a rostit, împreună cu membrii Sfântului Sinod, o rugăciune.

Video (Arhivele Naționale)