Camille Claudel s-a născut pe 8 decembrie 1864 în Fère-en-Tardenois, Aisne, în nordul Franței, și a fost primul copil al unei familii bine situate. Tatăl ei a fost Louis-Prosper Claudel, iar mama se numea Louise-Athanaïse Cécile Cerveaux. Familia s-a mutat la Villeneuve-sur-Fère, unde s-a născut, în 1868, fratele mai mic al fetiței, Paul Claudel.
Educată de călugărițele catolice, a devenit fascinată de sculptură și le-a spus părinților că dorește să devină artistă. Mama ei a considerat că este o dorință nesăbuită, dar tatăl a susținut-o și i-a dus câteva dintre lucrările unui vecin, artistul Alfred Boucher, care a confirmat că micuța este talentată și i-a încurajat pe părinți să o sprijine în studiul sculpturii.
Camille s-a mutat împreună cu mama, fratele și sora ei mai mică la Paris, în zona Montparnasse, și s-a înscris la Academia Colarossi, unul dintre puținele locuri care primea femei pentru studii, permițându-le chiar să lucreze după modele masculine nud.
În 1882, tânăra a închiriat un atelier pe strada Notre-Dames des Champs din Paris, pe care îl împărțea cu trei sculptorițe britanice: Jessie Lipscomb, Emily Fawcett și Amy Singer. Alfred Boucher devenise mentorul și profesorul ei, dar după trei ani acesta s-a mutat la Florența. Înainte de a pleca, l-a rugat pe Auguste Rodin să preia pregătirea elevelor săi și astfel Camille l-a întâlnit pe marele sculptor. A început să lucreze în atelierul lui și i-a devenit sursă de inspirație, confidentă și iubită, dar cei doi nu au locuit împreună, pentru că sculptorul nu a vrut să pună capăt relației sale de 20 de ani cu Rose Beuret.
Când familia a aflat despre aventura cu Rodin, a izbucnit un scandal îngrozitor, mama ei fiind cea mai vehementă, iar Camille a fost forțată să părăsească casa familiei. În 1892, după ce a făcut un avort, artista a pus capăt relației intime cu sculptorul, deși s-au văzut regulat până în 1898. După încheierea relației, nu a mai reușit să obțină finanțare pentru a-și realiza ideile îndrăznețe, cel mai probabil din cauza cenzurii bazate pe elementele sexuale dominante ale operelor sale.
Camille a depins însă financiar de fostul iubit, pentru că mama și fratele ei îi dezaprobau stilul de viață și, în încercarea de a păstra controlul asupra averii familiei, au refuzat să o mai ajute.
După ce Rodin a văzut pentru prima dată lucrarea „The Mature Age”, în 1899, a reacționat cu furie și a oprit brusc și complet sprijinul pentru Claudel, dar, începând cu 1903, artista a reușit să-și expună lucrările la Salon des Artistes français și la Salon d’Automne.
Mulți istorici ai artei au scris că sculptorul era gelos pe munca excepțională a tinerei și a făcut tot ceea ce a putut ca ea să nu primească finanțare, iar alții au sugerat că, de fapt, fratele ei, Paul, era invidios și a conspirat cu mama lor, care nu a iertat-o niciodată pentru presupusa imoralitate.
După 1905, Camille Claudel a început să prezinte semnele aparente ale unei afecțiuni psihice. Și-a distrus multe dintre lucrări, prezenta semne de paranoia și ulterior a fost diagnosticată cu schizofrenie. În acea perioadă, l-a acuzat pe Rodin că i-a furat ideile și că a condus o conspirație pentru a o ucide.
Pe 10 martie 1913, la cererea fratelui mai mic, Camille a fost internată la spitalul de psihiatrie din Ville-Évrard din Neuilly-sur-Marne. Pe formularul de internare scria că a fost admisă „voluntar”, deși hârtiile au fost semnate doar de un medic și de fratele ei. Doctorii au încercat să-i convingă familia că nu trebuie să fie tratată în instituție, dar totuși au ținut-o acolo.
În 1914, pacienții de la Ville-Évrard au fost inițial mutați la Enghien, apoi artista a fost transferată la Azilul Montdevergues, aflat la șase kilometri de Avignon. O vreme, presa i-a acuzat familia că a închis în ospiciu un sculptor de geniu, apoi mama a interzis să primească scrisori de la oricine altcineva în afara fratelui ei și, deși personalul spitalului propunea în mod regulat externarea ei, acest lucru nu s-a întâmplat. Pe 1 iunie 1920, medicul Brunet, cel care o îngrijea, a trimis o scrisoare în care o sfătuia pe mamă să încerce să-și reintegreze fiica în mediul familial, dar și de această dată femeia a refuzat.
Paul Claudel și-a vizitat sora de șapte ori în 30 de ani, în 1913, 1920, 1925, 1927, 1933, 1936 și 1943, sora ei, Louise, a vizitat-o o singură dată, în 1929, iar mama ei nu a mai văzut-o niciodată pe Camille.
Sculptorița a murit pe 19 octombrie 1943, după ce trăise timp de 30 de ani în azilul de la Montfavet. Paul Claudel, fusese informat că să se afla într-o fază terminală a bolii, a vizitat-o în septembrie acel an, dar nu a venit la înmormântarea ei. Camille a fost înmormântată inițial în cimitirul din Montfavet, apoi rămășițele ei au fost mutate într-o groapă comună a azilului.
Deși și-a distrus o mare parte din lucrări, aproximativ 90 de statui, schițe și desene ale artistei au fost salvate. În 2017, a fost deschis în orașul Nogent-sur-Seine un muzeu național dedicat operelor sale, în care se află aproximativ jumătate dintre operele care au supraviețuit, printre care și un bust al lui Rodin.
