Gene Eliza Tierney s-a născut pe 19 noiembrie 1920 în cartierul Brooklyn din New York și a fost fiica lui Howard Sherwood Tierney, care era broker de asigurări, și a Laviniei Belle Taylor, o profesoară de educație fizică.
Fetița a fost crescută împreună cu frații ei în Westport, Connecticut și a urmat cursurile Școlii St. Margaret, timp în care a publicat primele ei poezii în revista școlii și tot în această perioadă a cochetat cu teatrul, fiind distribuită în mai multe spectacole ale trupei școlii.
Gene a petrecut apoi doi ani în Europa, fiind eleva Școlii Internaționale din Lausanne, unde a învățat să vorbească fluent limba franceză. S-a întors în SUA în 1936 și și-a continuat studiile, dar în timpul unei vacanțe cu familia pe Coasta de Vest a vizitat studiourile Warner Bros., unde vărul mamei, Gordon Hollingshead, lucra ca producător de scurtmetraje.
Regizorul Anatole Litvak, fascinat de frumusețea tinerei de 17 ani, i-a spus că ar trebui să devină actriță, compania Warner Bros i-a propus imediat un contract, dar părinții au sfătuit-o să nu facă așa ceva pentru că actorii câștigă puțin, iar ei aveau cu totul alte ambiții pentru frumoasa Gene.
Totuși, pe 24 septembrie 1938, când adolescenta avea 17 ani, și-a informat tatăl că a decis să urmeze o carieră în actorie, iar acesta i-a răspuns: “Dacă vrei să fii actriță, măcar alege teatrul, nu cinematografia”, și, ca să-i facă pe plac, i-a permis să urmeze cursuri la un mic studio din New York cu actorul Benno Schneider.
În primul rol în care a fost distribuită, tânăra trebuia să care o găleată cu apă într-o piesă numită “What a Life!”, iar un jurnalist al revistei Variety a scris: “Miss Tierney este cu siguranță cea mai frumoasă apariție pe care am văzut-o în ultimul timp!”
Anul următor a apărut în rolul lui Molly O’Day în piesa „Mrs. O’Brien Entertains”, apoi a fost distribuită în alte producții, criticul de teatru Richard Watts Jr. de la New York Herald Tribune scriind despre aparițiile ei: “Nu văd niciun motiv pentru care domnișoara Tierney nu va avea o carieră interesantă în teatru, asta dacă nu ne-o răpește cinematografia”.
În 1939 compania Columbia Pictures i-a propus un contract pe șase luni și astfel l-a cunoscut pe celebrul producător Howard Hughes, care a încercat fără succes să o seducă, dar tânăra nu a fost impresionată nici de el, nici de averea lui, rămânând însă buni prieteni toată viața.
Inițial actriței i se oferise rolul principal în filmul National Velvet, dar producția a fost amânată, iar Columbia Pictures nu a reușit să-i găsească niciun proiect, așa că s-a întors pe Broadway și și-a continuat cariera în teatru.
A semnat apoi un contract cu 20th Century-Fox și a fost distribuită în mai multe roluri secundare, dar apariția în comedia “Heaven Can Wait” din 1943 a fost cea care a adus-o în atenția publicului american. Un an mai târziu, Gene Tierney a primit cel mai cunoscut rol al ei: personajul principal din filmul noir al lui Otto Preminger, „Laura”, în care a jucat alături de Dana Andrews, apoi a fost distribuită în “A Bell for Adano”, film pentru care a obținut o nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță.
Cariera ei a continuat și, în timp ce se afla în Europa pentru o serie de filmări, a început o aventură pasională cu prințul Aly Khan, dar planurile lor de căsătorie s-au lovit de opoziția acerbă a tatălui lui, Aga Khan al III-lea, așa că la începutul anului 1953 Gene Tierney s-a întors în Statele Unite.
Actrița s-a luptat ani de zile cu episoade severe de depresie și mai târziu medicii au diagnosticat-o cu tulburare bipolară. În 1943, a adus pe lume o fiică, Daria, care s-a născut complet surdă, parțial oarbă și cu mai multe dizabilități psihice, posibil pentru că Gene suferise în timpul sarcinii de rubeolă. În 1953, a început să aibă o serie de tulburări de concentrare și a fost nevoită să renunțe la angajamentele pe care le avea în acel moment.
Gene Tierney a fost apoi consultată de un psihiatru celebru care a internat-o la Harkness Pavilion din New York, apoi a fost transferată la un institut pentru boli psihice din Connecticut. După aproximativ 27 de ședințe de terapie-șoc, menite să-i atenueze depresia severă, actrița a fugit din spital, dar a fost prinsă și internată din nou, împotriva voinței ei. Mai târziu, a devenit o adversară a acestui tip de terapie, susținând că i-a afectat grav și ireversibil creierul.
La sfârșitul lunii decembrie 1957, Gene, care se afla în apartamentul mamei sale aflat la etajul 14 într-un bloc din Manhattan, a ieșit pe pervazul geamului și a rămas acolo timp de aproximativ 20 de minute. Vecinii au chemat poliția și, ulterior, familia a aranjat să fie
internată într-o clinică privată din Texas. Tratată din nou pentru depresie timp de mai multe luni, după externare s-a angajat ca vânzătoare într-un magazin de haine, în speranța că îi va fi mai ușor să se integreze în societate.
Doi ani mai târziu, compania 20th Century Fox i-a oferit actriței rolul principal în filmul “Holiday for Lovers”, dar stresul s-a dovedit prea mare și după câteva zile a renunțat la contract.
A revenit totuși pe marile ecrane în 1962, jucând în filmul “Advise and Consent”, alături de Franchot Tone, apoi în “Toys in the Attic” și “The Pleasure Seekers”, dar după aceea s-a retras brusc din lumina reflectoarelor.
Primul soț al lui Gene Tierney a fost cunoscutul designer Oleg Cassini, cu care s-a căsătorit pe 1 iunie 1941, la doar 20 de ani, deși părinții ei s-au opus mariajului. Cuplul a avut două fiice, Antoinette Daria Cassini, fetița cu afecțiuni psihice, și Christina “Tina” Cassini. Prima născută a fost instituționalizată cea mai mare parte a vieții, Howard Hughes, bunul prieten al actriței, fiind cel care a susținut cheltuielile medicale și s-a asigurat că fata primește cea mai bună îngrijire.
Gene Tierney și Oleg Cassini s-au separat pe 20 octombrie 1946 și au divorțat în 1952. În 1946 actrița l-a întâlnit pe John F. Kennedy și cei doi au avut o aventură pe care au încheiat-o anul următor, după ce Kennedy i-a spus că nu se va putea căsători niciodată cu ea din cauza ambițiilor sale politice.
În 1958, actrița l-a cunoscut pe W. Howard Lee, un prosper om de afaceri din Texas, care era căsătorit în acel moment cu actrița Hedy Lamar și după divorțul bărbatului cei doi s-a căsătorit și au trăit feriți de atenția presei în casa acestuia din Houston, Texas.
În 1979 Gene și-a publicat autobiografia, în care a vorbit cu sinceritate despre viața, cariera și bolile ei psihice. Actrița a murit din cauza unui emfizem pe 6 noiembrie 1991, cu 13 zile înainte de a împlini 71 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul Glenwood din Houston.
Surse:
Gene Tierney și Mickey Herskowitz, Self-Portrait, 1979
Marceau Devillers, Gene Tierney: A Biography, 1987