Vera Komisarjevskaia s-a născut pe 8 noiembrie 1864 la Sankt Petersburg, într-o familie bogată și distinsă. Tatăl ei a fost celebrul cântăreț rus de operă Fiodor Komisarjevsky, tenor la Teatrul Mariinsky, iar mama, Mariya Nikolaevna Sulgina, a fost fiica generalului Nikolai Shulgin, erou de război și ofițer în regimentul Preobrazhensky.
Tânăra a debutat în teatru în 1893, după ce a fost mai întâi actriță amatoare la Societatea de Artă și Literatură a lui Konstantin Stanislavski. La vârsta de 19 ani, s-a căsătorit cu contele Vladimir Leonidovici Muravyov, care era pictor, dar a preferat să-și păstreze numele de scenă și după mariaj.
Câțiva ani mai târziu, a descoperit că sora ei era însărcinată cu copilul lui Muravyov și l-a părăsit pe bărbat, concentrându-se doar asupra carierei artistice. În 1896, a început să lucreze la Teatrul Alexandrinski din Sankt Petersburg, unde cel mai mare triumf l-a avut în rolul Ninei Zarechnaya, în „Pescărușul” din Cehov.
În 1904, Vera Komisarjevskaia și-a fondat propriul teatru în Sankt Petersburg și a jucat chiar ea în „Ivanov” și „Unchiul Vanya”, apoi în rolul Desdemonei în „Othello”, al Ofeliei în „Hamlet” și al Norei în „Casa păpușilor” a lui Ibsen. În epocă, criticii ruși o numeau „actrița sufletului descoperit”, pentru felul în care glasul ei tremura între tandrețe și revolta personajelor pe care le interpreta, iar publicul o urmărea cu o emoție pe care teatrul rus o cunoscuse rar. Pe scenă, nu semăna cu nimeni: fragilă, melancolică, dar incandescentă atunci când își ridica privirea.
Vera s-a stins din viață pe 23 februarie 1910, din cauza variolei, boală pe care a contractat-o în timpul unui turneu la Tașkent, în Uzbekistan. Moartea ei prematură a fost asemănată un seism cultural. În Sankt Petersburg, la procesiunea funerară, mii de oameni au mers în tăcere în urma sicriului acoperit cu flori, iar artiștii, scriitorii, studenții și spectatorii obișnuiți au transformat cortegiul într-o reprezentație dramatică: femeile purtau portrete cu chipul Verei, actorii rosteau versuri la marginea străzii, iar orchestra Teatrului Alexandrinski a cântat fragmente din spectacolele ei. Presa vremii a scris că „orașul a plâns-o ca pe o regină a scenei”.
Unul dintre cele mai importante teatre din Sankt Petersburg încă îi poartă numele. În 1980, a fost realizat un film biografic despre viața și cariera ei numit Ya – aktrisa („Sunt actriță”), cu Natalia Saiko în rolul principal.
Galerie foto:
