Isabela a II-a a Spaniei, regina adulteră

Infanta Isabela s-a născut pe 10 octombrie 1830 și a fost fiica cea mare a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei cu cea de-a patra soție a lui, Maria Cristina de Bourbon. Când regele a murit, Isabela avea doar 3 ani și a fost proclamată regină, iar Maria, mama ei, a devenit regentă.

Fratele tatălui ei decedat, Carol, pretendent la tron, a luptat timp de șapte ani, pe când Isabela era minoră, pentru a deveni rege, dar drepturile copilei au fost apărate de armată. A urmat războiul declanșat de Carol și susținătorii lui, carliștii, astfel încât, pentru a pune capăt conflictului, un guvern militar a convins Curțile Generale să o declare pe Isabela majoră, deși avea doar treisprezece ani.

 

Trei ani mai târziu, Partidul Moderat a obligat-o pe regină, care împlinise șaisprezece ani, să se căsătorească cu vărul său, prințul Ferdinand I de Asis de Bourbon-Cadige. Cuplul a avut doi copii, dar mariajul nu a fost deloc fericit. În epocă au circulat zvonuri că niciunul dintre moștenitori nu era de fapt al lui Ferdinand, care era homosexual.

Dezamăgită de soțul ei, Isabela își găsește consolarea în brațele altor bărbați. Are o idilă cu generalul Francisco Serrano și toată societatea spaniolă știe acest secret. Regele consort e nevoit să se retragă la castelul El Pardo, apoi, pentru salvarea aparențelor, Serrano este numit căpitan general al Granadei.

 

Următorul favorit apare în octombrie 1848, când Isabela îl alege pe marchizul de Bedmar pentru a-i fi iubit. Acesta ocupă un apartament mic chiar sub camera reginei. În februarie 1850, primul ministru Narváez anunță în fața parlamentului că “regina este foarte probabil însărcinată în luna a cincea”. Copilul se naște pe 12 iulie 1850, i se pune numele Ferdinand, dar moare la scurt timp după botez.

Pe 20 decembrie 1851 regina naște al doilea copil, o fiică botezată cu prenumele său, Isabela.

Apoi favoritul ei devine ofițerul José María Ruiz de Arana. Regina va mai dărui dinastiei Bourbon din Spania încă trei infanți și cinci infant, dar dintre ei unul singur ajunge la vârsta de 18 ani, Alfonso al XII-lea, viitorul rege al Spaniei.

 

Scandaloasa ei viață privată devine cunoscută în întreaga țară. Pe 18 septembrie 1868 regina se găsea în reședința ei de la San Sebastian, într-o întrevedere cu Napoleon al III-lea, când află de insurecția de la Cadix, condusă de generalul Juan Prim și susținută de fostul ei amant, Serrano, conflict în urma căruia este alungată din Spania.

Exilul Isabelei începe în 1868, când este obligată să părăsească Madridul plecând spre Paris. Doi ani mai târziu, pe 25 iunie 1870, regina a fost obligată să abdice în favoarea fiului ei, Alfonso al XII-lea, atunci în vârstă de 13 ani. Isabela divorțase de soțul ei cu un an în urmă și a continuat să locuiască în Franța.

În timpul exilului s-a apropiat de fostul ei soț, cu care a menținut o relație de prietenie până la moartea acestuia, în 1902. Regina Isabela a murit pe 10 aprilie 1904 și a fost înmormântată în El Escorial.

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *