Emanuela Orlandi, fiica unui angajat de la Vatican care organiza audiențele papale, a dispărut în 1983, pe când avea vârsta de 15 ani, după ce fusese la o lecţie de muzică. Fata era al patrulea dintre cei cinci copii ai lui Ercole şi Mariei Orlandi, iar la momentul evenimentului misterios tocmai terminase anul al doilea de liceu.
Pe 22 iunie 1983, Emanuela a părăsit apartamentul familiei de la Vatican, mergând spre complexul Sant’Apollinare din Roma, pentru a participa la o lecţie de flaut, dar în drum spre curs un bărbat care a coborât dintr-un BMW de culoare verde a oprit-o pe stradă şi i-a oferit bani pentru a vinde niște produse cosmetice Avon. Incidentul a tulburat-o pe adolescentă care a sunat-o de la un telefon public pe sora ei, iar aceasta i-a spus să discute cu părinţii.
Emanuela nu a putut să se concentreze deloc la ora de muzică şi profesorul i-a permis să părăsească mai devreme cursul, în jur de ora 18.50. Niște prieteni ar fi văzut-o apoi într-un autobuz, discutând cu o femeie roşcată.
Adolescenta nu a mai ajuns niciodată acasă. La trei zile de la dispariţie, după ce părinții anunțaseră deja poliția și ziarele publicaseră anunțuri despre misteriosul eveniment, familia a primit mai multe telefoane suspecte care ofereau diverse ponturi despre soarta ei. Primul apel a fost al unui bărbat pe nume Pierluigi, care a susţinut că prietena lui a văzut o fată cu semnalmentele Emanuelei care cânta la flaut în Campo dei Fiori, se prezenta cu numele Barbara şi vindea produse cosmetice. Un alt bărbat, Mario, a invocat o poveste similară. Familia a fost bombardată cu sute de mesaje, dar niciunul nu oferea vreun indiciu real.
În speranța că va putea rezolva situaţia, Papa Ioan Paul al II-lea s-a implicat direct în caz cerând public ca Emanuela să fie eliberată, dacă ar fi fost ținută sechestrată, așa cum se credea, și exprimându-și susținerea față de familia Orlandi. La două zile după ce suveranul pontif a făcut acest apel, cineva a sunat părinții şi apoi un reprezentant al Vaticanului, spunând că doreşte punerea în libertate de urgență a turcului Mehmet Ali Agca, care fusese încarcerat după o tentativă de asasinat (eveniment ce avusese loc pe 13 mai 1981, când Ioan Paul al II-lea a fost împușcat în curtea Bazilicii Sfântul Petru), în schimbul eliberării adolescentei.
Autorităţile l-au numit pe individ „L’Americano”, din cauza accentului său. Bărbatul a dat apoi prin telefon câteva indicii care i-au condus pe poliţişti spre o cutie poștală în care se afla o fotocopie a legitimaţie de înscriere a Emanuelei la cursul muzical şi a trimis o scrisoare care conţinea copii ale partiturilor pe care fata le studia la vremea respectivă. Din data de 27 octombrie 1983, Americanul nu a mai dat niciun semn.
Scrisori cu indicii similare au fost trimise şi de alte persoane, care susţineau că au răpit-o pe Emanuela şi că ar fi dispuse să o elibereze în schimbul lui Mehmet Ali Agca. Autorităţile nu au dat curs cererii, bărbatul fiind eliberat de-abia în 2006, după ispășirea pedepsei.
În martie 2019, Corriere della Sera a scris că familia Orlandi a primit o scrisoare anonimă care sugera că fata ar putea fi îngropată într-un cimitir care aparține Vaticanului. Indiciul din scrisoare, „Uitaţi-vă unde arată îngerul”, a fost interpretat ca o referire la statuia unui înger aflată lângă mormintele prinţesei Sofia şi cel al ducesei Charlotte Frederica of Mecklenburg-Schwerin din Cimitirul Teutonic, cel mai vechi cimitir catolic german din Roma, care găzduieşte osemintele unor personalităţi catolice de origine germană sau flamandă care au trăit în Italia.
Vaticanul a luat atunci decizia de a aproba deschiderea celor două morminte pentru a ajuta la rezolvarea anchetei privind cazul adolescentei dispărute de în 1983. Rudele Emanuelei, avocaţii familiei şi reprezentanţii Sfântului Scaun au fost prezenţi în Cimitirul Teutonic pe 11 iulie 2019, într-un prim pas al unei noi serii de investigații.
Pietro Orlandi, fratele copilei, a declarat atunci pentru agenţia de presă ANSA că „după 35 de ani în care nu s-a făcut nimic, începerea unei investigaţii este un pas important”. Un an mai târziu, biroul de presă al Sfântului Scaun a precizat însă că un judecător de la Vatican a închis formal ancheta, deoarece testele științifice efectuate pe fragmentele găsite în morminte au arătat că oasele sunt mult prea vechi pentru a putea fi rămășițele Emanuelei.
Pietro Orlandi, care nu a încetat să lupte pentru a afla adevărul despre dispariția surorii lui, a declarat ulterior: “Emanuela lipsește din 1983. Dar nu mă voi opri să caut adevărul. La Vatican există documente care pot face lumină asupra misterului. Și voi continua să lupt până când acestea vor fi în cele din urmă dezvăluite”, avansând chiar ideea că apariția acestor înscrisuri ar putea deteriora imaginea unor figuri importante legate de Sfântul Scaun.
Cu un an în urmă, bărbatul își punea speranțele în noul papă, Leon al XIV-lea: „Este greu să mă gândesc la al patrulea papă. N-aș fi crezut niciodată că va trebui să aștept patru papi pentru a afla adevărul. De la Leon al XIV-lea aștept ceea ce am așteptat și de la cei care l-au precedat. Mă aștept să aibă mai mult curaj și, având în vedere că și-a fundamentat pontificatul pe valoarea justiției, sper să acționeze în consecință.
Cea mai mare teamă a mea este să ajung la sfârșitul vieții fără să aflu ce s-a întâmplat cu Emanuela. Îmi dau seama că au trecut 42 de ani atunci când mă uit în oglindă. Mă întreb dacă Emanuela m-ar mai recunoaște acum, cu părul alb. Când a dispărut, îl aveam negru ca pana corbului. Până acum câțiva ani mi l-am vopsit în negru, ca să opresc timpul și pentru că ea m-ar fi putut recunoaște dacă s-ar fi întors…”
