Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin s-a născut pe 4 decembrie 1784 la Castelul Ludwigslust, și a fost fiica lui Frederic Francisc I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin, și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.
În timpul unei vizite în Mecklenburg, prințul Christian Frederik al Danemarcei a locuit un timp la curtea unchiului din Schwerin, s-a îndrăgostit de verișoara sa, ducesa Charlotte, iar doi ani mai târziu tinerii s-au căsătorit.
Cuplul și-a stabilit la Sorgenfri, dar viața lor a fost nefericită, probabil pentru că prințesa era capricioasă și frivolă. În 1808, l-a adus pe lume singurul ei fiu, pe viitorul rege Frederic al VII-lea al Danemarcei, ultimul monarh danez al vechii ramuri regale a Casei de Oldenburg.
În această perioadă au apărut zvonuri despre o presupusă aventură a ducesei cu profesoarul de canto și compozitorul elvețian Édouard Du Puy, ceea ce a dus la îndepărtarea ei de la curtea regală. Soțul a decis să divorțeze în 1810, a trimis-o în exil intern la Horsens și i-a interzis să-și mai vadă fiul.
Charlotte Frederica și-a petrecut următorii ani din viață într-un palat din Horsens, s-a împrietenit cu burghezia locală și a avut mai multe aventuri cu diverși ofițeri, în 1829 s-a mutat la Karlsbad prezentându-se “Doamna von Gothen”, iar în 1830 a călătorit în Italia,
stabilindu-se în cele din urmă la Roma, unde a devenit catolică practicantă. Prințesa a a murit pe 13 iulie 1840, la vârsta de 55 de ani, iar vestea dispariției ei a fost descrisă ca o mare ușurare la curtea de la Copenhaga.
Ducesa spusese de mai multe ori că într-o zi se va întoarce ca mamă a regelui și se va răzbuna pe toți cei care îi puseseră la cale exilarea, așa că decesul i-a scutit de probleme pe adversarii ei. La maturitate, Frederik al VII-lea, fiul Charlottei, care avea doar un an când mama sa fusese nevoită să-l părăsească, i-a expus toate portretele în camerele de la Castelul Jægerspris, iar când a vizitat orașul Horsens, în septembrie 1857, le-a mulțumit oficial locuitorilor “pentru dragostea și bunătatea cu care au înconjurat-o”.
Charlotte a fost înmormântată în Cimitirul Teutonic de la Vatican. Mormântul ducesei a fost deschis pe 11 iulie 2019, la 179 de ani de la moarte, cu prilejul cercetărilor legate de cazul adolescentei Emanuela Orlandi, dispărută fără urmă de pe stradă în 1983.
În martie 2019, Corriere della Sera scrisese că familia Orlandi a primit o scrisoare anonimã care sugera că tânăra ar putea fi îngropată într-un cimitir care aparține Vaticanului. Indiciul din scrisoare: „Uitaţi-vă unde arată îngerul” a fost interpretat ca o referire la statuia unui înger aflat lângă mormintele Prinţesei Sofia de Hohenlohe şi cel al Charlottei Frederica. Ambele se aflau în Cimitirul Teutonic, cel mai vechi cimitir catolic german din Roma, care găzduieşte osemintele unor personalităţi germane sau flamande.
Vaticanul a luat atunci decizia de a aproba deschiderea celor două morminte pentru a ajuta la rezolvarea anchetei privind cazul adolescentei dispărute. Rudele Emanuelei, avocaţii familiei şi reprezentanţii Sfântului Scaun au fost prezenţi în Cimitirul Teutonic pe 11 iulie 2019, într-un prim efort al unei noi serii de investigații. Pietro Orlandi, fratele Emanuelei, a declarat atunci pentru agenţia de presã ANSA: „după 35 de ani în care nu s-a făcut nimic, începerea unei investigaţii este un pas important”.
Un an mai târziu biroul de presă al Sfântului Scaun a transmis însă că un judecător de la Vatican a închis formal ancheta legată de Emanuela Orlandi, pentru că mormântul prițesei Sophie și cel al Charlottei au fost descoperite complet goale, fără nicio rămpșiță umană, dar nu a oferit nicio explicație oficială pentru acest mister.
