Franco Nero, al cărui nume real este Francesco Clemente Giuseppe Sparanero, s-a născut pe 23 noiembrie 1941 în San Prospero Parmense, regiunea Emilia-Romagna, și a fost fiul unui ofițer de poliție.
Viitorul actor a crescut în orașul Bedonia și la Milano și a studiat pentru scurt timp la Facultatea de Economie și Comerț, apoi a început cursurile la Piccolo Teatro.
Primul său rol în cinematografie a fost în producția „Pelle viva” din 1962, dar consacrarea a venit patru ani mai târziu, când a fost distribuit în „Django”, filmul din 1966 al lui Sergio Corbucci.
În 1967, Nero a apărut în pelicula „Camelot” interpretându-l pe Lancelot și, cu acea ocazie, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Vanessa Redgrave, iar un an mai târziu a apărut alături de Claudia Cardinale în filmul „Il giorno della civetta”.
De-a lungul timpului, actorul a jucat în peste 250 de filme sau seriale tv și a avut ambiția de a deveni producător, „Jonathan degli orsi” fiind primul lui film în această calitate.
În 2010, a apărut în filmul „Letters to Juliet”, alături de soția sa, Vanessa, iar un an mai târziu a fost invitat ca guest star în episodul de deschidere al sezonului 13 din „Lege și ordine”.
În 2012, Franco Nero jucat în „Django dezlănțuit/ Django Unchained”, film realizat de Quentin Tarantino, peliculă care a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu și cel mai bun actor în rol secundar.
În tinerețe, Franco Nero avea un amestec hipnotic de forță și frumusețe fizică seducătoare. Ochii săi albaştri contrastau cu părul închis la culoare şi îi accentuau trăsăturile aproape sculptate ale chipului. Avea o prezenţă atletică, care îi dădea aerul unui erou ce nu trebuie să ridice vocea pentru a domina scena, iar pe ecran acest magnetism se transforma într-un farmec irezistibil. Nu e de mirare că, în anii ’60 şi ’70, sălile de cinema erau pline până la refuz nu doar pentru acțiunea filmelor, ci şi pentru el: femeile îl adorau, îi trimiteau scrisori, îi comentau fiecare apariţie şi îl transformaseră într-un simbol al masculinităţii mediteraneene.
Spre deosebire de alte vedete, care au trecut prin divorțuri și mariaje de nenumărate ori, Nero a avut o viață sentimentală mult mai stabilă. Relația cu actrița britanică Vanessa Redgrave a început în 1966, când s-au cunoscut pe platourile de filmare, iar în 1969 cei doi au avut un fiu, Carlo Gabriel Redgrave Sparanero, care a devenit scenarist și regizor.
Cuplul s-a separat pentru o lungă perioadă, timp în care amândoi au avut relații cu alți parteneri. În anii ’70, presa italiană a scris că Franco Nero a fost îndrăgostit pe rând de actrițele Catherine Deneuve, Goldie Hawn și Ursula Andress, iar despre Vanessa se știe că, înainte de relația cu Nero, fusese căsătorită cu regizorul Tony Richardson, cu care are două fiice, iar după despărțirea temporară de actorul italian a avut o serie de alte aventuri. Vanessa și Franco Nero au decis să se căsătorească pe 31 decembrie 2006.
Deși a avut o carieră impresionantă, actorul nu a fost complet ocolit de controverse, multe dintre ele alimentate mai degrabă de mitologia starului decât de fapte reprobabile. În anii ’60 și ’70, presa italiană l-a ținut constant în vizor, insinuând rivalități pe platouri, idile clandestine și conflicte cu regizorii, dar aceste exagerări erau tipice pentru actorii deveniți figuri aproape mitologice.
Relația lui intens mediatizată cu actrița Vanessa Redgrave a stârnit discuții aprinse, mai ales din cauza pozițiilor ei politice, ceea ce a proiectat asupra lui Nero o aură de „actor incomod”, deși el a evitat scena politică. S-a vorbit și despre tensiuni profesionale legate de stilul său direct și perfecționist, interpretat uneori drept încăpățânare sau temperament dificil.
Actorul a fost invitat special al Festivalului de Film Biff în 2015, iar la sfârșitul lunii august 2022, a fost invitat special al Festivalului de Film de la Buzău, prilej cu care a vorbit și despre filmările pentru noul Django, serie care a fost produsă de Sky TV și Canal+.
Pelicula este inspirată din western-ul din 1966 și este regizată de Francesca Comencini. Cele 10 episoade au fost filmate integral în România, în perioada mai-noiembrie 2021, în zona vulcanului Racoș, lângă Brașov, la București și în Dobrogea.
Actorul este cunoscut publicului românesc pentru rolurile sale din „Când se arată cucuveaua”, în care a apărut alături de Claudia Cardinale, „Bătălia de pe Neretva”, o producție iugoslavă din 1969, cu un buget uriaș, finanțată cu aprobarea specială a lui Iosip Bronz Tito, „Salamandra”, un film polițist în care a apărut alături de Anthony Quinn și Claudia Cardinale, și „Mexicul în flăcări”, film produs de URSS, în care joacă rolul jurnalistului comunist John Reed.
Nero și-a menținut statutul de star de prim rang, apărând în noi filme inclusiv în ultimii ani, în „The Match” și „Off the Rails”. În 2022, a lucrat la producția „The Man Who Drew God”, pe care l-a regizat chiar el și în care a jucat alături de Faye Dunaway și de Kevin Spacey, apoi a fost distribuit în „The Pope’s Exorcist” (2023), un film de groază regizat de Julius Avery.
Ultimul său film, „In the Hand of Dante”, regizat de Julian Schnabel, a avut premiera în septembrie acest an la Festivalul de la Veneția. Scenariul propune o poveste complexă în care un manuscris pretins original al Dante Alighieri devine obiectul unei aventuri violente ce traversează mai multe secole şi combină firul din secolul al XIV-lea cu cel contemporan.
În cadrul acestui proiect cu o distribuţie impresionantă, Franco Nero interpretează rolul lui “Don Lecco”, o figură secundară, dar care aduce un suflu italian autentic acțiunii.
