Willem al Olandei s-a născut pe 19 februarie 1817 la Bruxelles, fiind fiul regelui Willem al II-lea al Țărilor de Jos și al reginei Anna Pavlovna, fiica Țarului Paul I al Rusiei.
Prințul s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Sofia de Württemberg, fiica regelui Wilhelm I de Württemberg și a Marii Ducese Ecaterina Pavlovna a Rusiei, la Stuttgart pe 18 iunie 1839, dar mariajul a fost nefericit, cei doi soți având temperamente și puncta de vedere complet diferite. La moartea tatălui său, în 1849, a preluat tronul Țărilor de Jos și a domnit timp de 41 de ani.
După 38 de ani de căsătorie, în 1877, regina Sofia a murit și în același an regele Willem al Olandei și-a anunțat intenția de a se căsători cu Eleonore d’Ambre, o cântăreață de operă franceză, căreia i-a oferit titlul de Contesă d’Ambroise fără consimțământul guvernului. Sub presiunea făcută de cabinetul său, suveranul a abandonat planurile de nuntă.
Doi ani mai târziu, în 1879, regele Willem a decis să se căsătorească cu
Prințesa Emma de Waldeck și Pyrmont. Emma era cu 41 de ani mai mică decât el și căsătoria nu a fost bine privită de curtea regală, dar în cele din urmă nunta a avut loc pe 7 ianuarie 1879, la Arolsen.
De fapt, regele spera ca, prin această căsătorie, să rezolve problema succesiunii dinastice pentru a evita stingerea glorioasei Case de Orania Nassau. Fiii lui din prima căsătorie nu erau apți să devină regi: prințul Willem de Orania se retrăsese la Paris unde a dus o viață de aventurier și a murit la vârsta de 38 de ani, cu 11 ani înaintea propriului tată. Prințul Mauritz a murit la vârsta de 7 ani, iar prințul Alexandru avea grave afecțiuni psihice.
După primul an de căsnicie, tânăra regină Emma îi dăruiește o fiică, pe Wilhelmina, care, în 1884, după decesul ultimului fiu din primul mariaj al regelui, devine moștenitoarea coroanei.
Regele Willem al Olandei se îmbolnăvește grav în 1887 și moare la castelul Het Loo pe 23 noiembrie 1890. Pentru că Wilhelmina era minoră, regina-mamă Emma devine regentă pentru fiica ei și va îndeplini acest rol până când fiica sa împlinește 18 ani, în 1898. Copila a fost educată la palat, unde fusese aproape complet izolată, iar mama sa i-a impus un regim de pregătire foarte strict. Pe tot timpul regenței, Emma și-a ținut fiica închisă ca într-o “colivie”, ferind-o de orice contact cu persoanele străine, va mărturisi ea.
În 1890 Wilhelmina devenea prima din lungul șir de regine ale Olandei care au condus regatul timp de 123 de ani. Tânăra s-a căsătorit cu Hendrik, Duce de Mecklenburg-Schwerin, pe 7 februarie 1901, la Haga, iar pe 30 aprilie 1909 s-a născut singurul copil al cuplului, Juliana a Olandei.
Poreclită “regina de oțel”, ea va da dovadă de mult curaj în timpul celor două războaie mondiale pe care le traversează în timpul domniei. Pe 13 mai 1940, în pragul capitulării armatei, regina împreună cu tot guvernul se autoexilează la Londra, dar refuză să accepte înfrângerea, continuând lupta din exil. Revine în țară pe 5 mai 1945, după capitularea Germaniei. Din motive de sănătate, pe 4 septembrie 1948, după o domnie de aproape 58 de ani, Wilhelmina abdică în favoarea unicei sale fiice, Juliana, și se retrage la castelul Het Loo, dedicându-se pasiunii ei, pictura.
Curajoasa regină a murit la castelul Het Loo la vârsta de 82 de ani, pe 28 noiembrie 1962, și a fost urmată la tron de fiica ei, Juliana, care a abdicat la vârsta de 71 de ani în favoarea fiicei ei, Beatrix Wilhelmina. Tronul Olandei a fost moștenit pe 30 aprilie 2013 de fiul acesteia, Willem-Alexander, actualul rege al Olandei. Suveranul are 54 de ani, este căsătorit cu Maxima, o argentiniancă, și are trei fiice, Catharina, Alexia și Ariane, cea mai mare dintre ele, acum în vârstă de 17 ani, fiind prima în linia de succesiune la tron.
