Pe 12 aprilie 1961, capsula Vostok, avându-l la bord pe Iuri Gagarin, primul om care avea să ajungă în spațiu, decola de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.
Cosmonautul, decedat în martie 1968, a fost unul dintre puținii eroi naționali a căror imagine a rămas intactă și după prăbușirea URSS. Potrivit sondajelor, el continuă să fie considerat „cea mai atractivă personalitate a secolului al XX-lea” de către ruși.
În anii ’60, regimul de la Moscova l-a ales pe Iuri Gagarin pentru această misiune deoarece întruchipa idealul „noului om sovietic”, datorită originilor modeste. Provenea dintr-o familie de țărani: tatăl lui era tâmplar, iar mama, casnică. Condiția socială a reprezentat un avantaj în fața principalului său rival, Gherman Titov, care venea dintr-o familie de învățători, dar era dezavantajat, spun biografii ruși, de prenumele său, cu rezonanță germanică.
Născut pe 9 martie 1934, într-un sat din apropiere de Smolensk, Iuri Gagarin a avut o copilărie dificilă, marcată de război și de ocupația nazistă. Inițial, s-a pregătit pentru a deveni muncitor metalurgist. „Parcursul său semăna cu cel al altor câteva milioane de concetățeni”, remarca Lev Danilkin, autorul unei biografii despre celebrul cosmonaut.
Pasionat de aviație, Gagarin a fost admis la o școală militară din Orenburg, unde a pilotat pentru prima oară un avion într-o zi de toamnă a anului 1955. În 1959, o comisie specială a început selecția unor voluntari pentru a pilota „un nou tip de aparat de zbor”. Entuziasmat, a depus și el o cerere de încadrare în grupul de aspiranți, a fost chemat la Moscova şi supus unui control medical riguros, iar pe 8 martie 1960 a primit răspunsul pozitiv, chiar cu o zi înainte de a împlini vârsta de 26 de ani…
Familia Gagarin a primit o locuinţă în „Orăşelul planetar”, lângă Moscova, unde, împreună cu Titov şi alţi cosmonauţi, a început un program intens de pregătire pentru zbor, inclusiv studii teoretice, antrenamente în instalaţii speciale, zboruri, salturi cu paraşuta. În vara anului 1960, toți tinerii incluși în program s-au familiarizat cu uriaşa rachetă Vostok, sub directa îndrumare a academicianului Serghei Pavlovici Koroliov.
Statura lui – Gagarin avea doar 1,60 metri înălțime – s-a dovedit a fi un atu. Dintre cei 20 de candidați care au început programul special de antrenament, desfășurat într-un centru secret din Moscova, au rămas doar 12, apoi 6, printre care și el.
Gagarin, idealul cetățeanului sovietic promovat de propaganda regimului comunist, a cucerit nu doar simpatia colegilor, ci și pe cea a legendarului Serghei Koroliov, părintele astronauticii ruse. În 1961, la vârsta de 27 de ani, a fost ales să efectueze primul zbor uman în spațiu, programat pentru 12 aprilie. Era deja căsătorit cu Valentina, o infirmieră, și tocmai devenise tată pentru a doua oară.
Despre punctul culminant al vieții lui Gagarin citim în presa epocii: „În sfârșit, se apropia data programată pentru lansare… Drumul spre cosmodromul Baikonur a fost efectuat cu avionul, Gagarin era însoțit de Gherman Titov și alţi astronauţi, un grup de specialişti şi un medic, Evgheni Anatolievici. Decizia Comisiei guvernamentale a fost anunţată abia la cosmodrom: Iuri era comandantul navei «Vostok», iar Gherman, dublura lui. Cei doi piloţi au studiat graficul zborului, programul de lucru pe orbită, s-au familiarizat cu preparatele culinare pe care urmau să le consume prin tuburi… Cu o zi înainte de memorabilele prime «108 minute ale omului în cosmos», Iuri şi Gherman s-au odihnit în căsuţa lor de la Baikonur, vegheaţi de un medic şi orientaţi de acad. Koroliov.
Iată cum evoca Gagarin orele premergătoare zborului din 12 aprilie 1961:
«…La 6 dimineaţa, medicul ne-a trezit. Ca de obicei, Gherman a început să fredoneze o melodie hazlie. Ultima verificare: totul este normal… Am fost ajutat să îmbrac costumul de astronaut.
Împreună cu Gherman, ne-am aşezat în autobuzul special în care începea, de fapt, viaţa cosmică… Lângă colosul de metal mi-am luat rămas bun de la cei care m-au însoţit şi m-am urcat cu liftul spre vârful rachetei. Declaraţia pe care am făcut-o cu câteva minute înainte de start este binecunoscută…».
Ora 9 şi 7 minute. Puternicele motoare ale primului etaj reactiv al rachetei intră în funcţiune şi Iuri se avântă în marea aventură spaţială. Aşa a început parcurgerea primei orbite în cosmos! După startul reuşit, au urmat clipele grele ale suprasolicitărilor, apoi plasarea pe orbită. Conform programului, la orele 10 şi 25 de minute s-a cuplat dispozitivul de frânare, au reînceput suprasarcinile, iar după scurgerea a 108 minute, nava «Vostok» ateriza pe ogoarele colhozului «Drumul lui Lenin». Probabil că Gagarin, în costumul său de astronaut, semăna cu o fiinţă extraterestră, deoarece primii oameni care l-au văzut s-au cam speriat!”
La întrebarea de ce i-a fost încredinţat tocmai lui Gagarin primul zbor în cosmos, psihologul care se ocupase de candidaţi a răspuns: «Gagarin iubeşte viaţa…» Nu era o frază uzuală, ci concluzia unui specialist, confirmată și de Valentina Gagarina. Astronautul nr. 1 a fost un minunat soţ şi un excelent tată pentru Lena şi pentru Galea, cele două fetițe ale cuplului.
Valentina Gagarina îşi amintea cu nostalgie cum și-a cunoscut soţul: «M-am născut şi am crescut la Orenburg. L-am întâlnit pe Iuri la un bal dat de şcoala de piloţi. Noi le spuneam elevilor «capete de ou» din pricina felului cum îşi rădeau părul de pe cap, îl revăd şi acum cum s-a apropiat de mine şi mi-a cerut să-i acord un vals. Vă amintiţi surâsul său…”
Gagarin era foarte grijuliu cu sănătatea celor dragi. De exemplu, în perioada premergătoare morţii, deşi era foarte ocupat cu treburile de serviciu, nu neglija să se ducă foarte des la spital, unde se afla soţia sa bolnavă, ca s-o informeze despre cele două fetiţe ale lor…
Misiunea lui era una extrem de riscantă: dintre cei 48 de câini trimiși anterior de URSS în spațiu, 20 nu supraviețuiseră, însă Gagarin și-a învins teama și a acceptat fără comentarii rolul pe care l-a primit.
„Drum bun! Vă dorim succes în cosmos!” Aceste cuvinte au fost rostite de președintele Comisiei de Stat către luri Gagarin atunci când el a raportat că este gata pentru primul zbor pe nava «Vostok». Ulterior, Iuri a scris: «Am privit nava pe care, peste câteva minute, urma să întreprind un zbor cum n-a mai fost… Nu aveam în faţa mea numai o remarcabilă creaţie a tehnicii, dar şi o impresionantă operă de artă». Din momentul în care nava s-a plasat pe orbită, sistemele automate au asigurat microatmosfera cabinei, orientarea în spaţiu, funcţionarea aparatelor de măsură.
Galerie foto
Iuri Gagarin a avut la dispoziţie şi un sistem manual de conducere a navei, dar cel automat a funcţionat perfect. A rămas tot timpul în legătură radio cu Centrul de coordonare şi calcul, a înregistrat şi comunicat toate senzaţiile percepute direct sau prin intermediul aparatelor sau al sesizorilor biologici, a știut în fiecare moment în ce zonă a spaţiului se află nava sa…”
Bărbatul era, potrivit mărturiilor vremii, de o simplitate dezarmantă. La un dineu oficial, de pildă, a cucerit-o pe regina Marii Britanii, mărturisindu-i, zâmbind, că nu știe ce furculiță să aleagă. Dincolo de imaginea de erou național și de privilegiile acordate de regimul comunist, a fost o persoană modestă, grijulie față de cei din jur. Petrecea ore întregi la telefon pentru a obține medicamente, internări în spitale sau bilete la Teatrul Balșoi pentru prieteni și cunoștințe, de exemplu.
Pe 27 martie 1968, în timp ce pilota un avion de antrenament, Iuri Gagarin, care avea 34 de ani la acel moment, s-a prăbușit la nord-est de Moscova și a murit pe loc. Trupul lui a fost incinerat, iar cenușa a fost depusă în zidurile Kremlinului. Circumstanțele accidentului au rămas neelucidate până astăzi, dosarul fiind clasificat inițial ca „secret de stat”, deși trei anchete separate – a Forțelor Aeriene, a guvernului sovietic și a KGB-ului – au încercat să deslușească ce s-a întâmplat.
După tragica dispariție, rămase singure, Valentina şi fetiţele au decis să locuiască în continuare în orăşelul astronauţilor. «Nu va fi uşor, spunea atunci Valentina Gagarina, aici totul îmi aminteşte de Iuri. Am decis aşa din pricina copiilor. Ei sunt fericiţi aici, merg la o şcoală bună, oraşul este foarte frumos, copiii se pot juca după pofta inimii, pe aici nu trec maşini. În plus, am atât de mulţi prieteni, ceea ce-i atât de important când te afli la restrişte».
Galerie foto
În 1995, un ziar moscovit a publicat câteva fragmente din jurnalul lui Nicolae Kamarin, un ofițer al forțelor aeriene însărcinat cu pregătirea cosmonauților sovietici, care dezvăluia faptul că, de fapt, Iuri Gagarin nu a putut suporta celebritatea și că ar fi recurs la alcool pentru a face față turneelor epuizante pe care URSS i le organiza în întreaga lume, pentru a-și proclama victoria asupra tehnicii americane.
Raportul KGB de la momentul accidentui a fost declasificat de-abia în martie 2003. Potrivit documentului, un controlor de trafic aerian i-a furnizat lui Gagarin informații meteo eronate, iar în momentul zborului, condițiile meteorologice se deterioraseră semnificativ. Ancheta a concluzionat că avionul a intrat într-un picaj „în vrie”, fie din cauza unei coliziuni cu o pasăre, fie în urma unei manevre bruște, pentru a evita o altă aeronavă.
O altă teorie, formulată în 2005 de un investigator arăta că e posibil ca un orificiu de ventilație din cabină să fi fost lăsat deschis accidental, ceea ce a putut duce la o lipsă de oxigen și la incapacitatea echipajului de a controla avionul.
Pe 12 aprilie 2007, Kremlinul a respins propunerea unei noi anchete privind moartea lui Gagarin, oficialii guvernamentali susținând că nu văd niciun motiv pentru a relua investigația.
Surse:
Apărarea patriei, 1961
Scânteia, 1961
Secera și ciocanul, 1968
Foaia româneacă, 1968
Flacăra, 1971
