În martie 2013, Papa Francisc și-a inaugurat Pontificatul cu o slujbă la Vatican cerând, în fața celor 200.000 de credincioși adunați în Piața Sf. Petru, liderilor și comunităților din întreaga lume, să-i apere pe săraci și pe cei slabi. Astăzi s-a stins, după o suferință epuizantă, iar moartea lui este o pierdere personală și colectivă, o despărțire grea de părintele spiritual al lumii catolice, dar și un timp de speranță și așteptare, în care Duhul Sfânt este chemat să ghideze cardinalii din Conclav pentru alegerea unui nou papă.
Jorge Mario Bergoglio s-a născut pe 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, în Argentina, părinții lui fiind imigranți italieni din regiunea Piemont. Viitorul papă a studiat Chimia, Teologia și Filosofia, iar înainte de a intra la seminarul teologic a lucrat inclusiv ca instalator. A făcut parte din Ordinul Iezuiților din 1960, iar în 1969, a devenit preot. “Am ales numele patronului Italiei, Francisc din Assisi, iar acest lucru întărește legătura mea spirituală cu acest pământ unde știți că se află originea familiei mele”, spunea în 2013.
În volumul „Numele lui Dumnezeu este Milostivirea”, un dialog între Papa Francisc și Andrea Tomielli, jurnalist al cotidianului La Stampa și responsabil al siteului Vatican Insider (apărut în România la Editura Trei), a vorbit despre momentul în care și-a găsit vocația, grație unei întâlniri cu părintele Carlos Duarte Ibarra:
„Aveam 17 ani. Am simțit că sunt binecuvântat cu milostivirea lui Dumnezeu dacă mă confesez lui”, apoi a spus povestea unei femei care l-a căutat de Crăciun, ca să îi mulțumească pentru… curtoazie. Deși știa că ea se prostituează pentru a-și întreține familia, Francisc, pe atunci preot în Argentina, a tratat-o cu multă înțelegere: „Sunt experiențe din care înveți cât este de important să-l primești cu delicatețe pe cel din fața ta, să nu-i rănești demnitatea. Pentru ea, faptul că parohul, deși intuind viața pe care o ducea, continua să-i spună «doamnă» era la fel de important sau poate mai important decât acel ajutor concret pe care i-l dădeam noi”.
La slujba din prima duminică din Piața Sfântul Petru de după alegerea sa, Suveranul Pontif i-a îndemnat pe credincioși: „Dumnezeu nu obosește niciodată să ne ierte, noi suntem cei care nu ne obosim să îi cerem iertare (…). El este părintele plin de dragoste ce iartă întotdeauna și îi este milă de noi toți. Un pic de milă schimbă lumea, face lumea mai puțin rece și mai dreaptă”.
În aprilie 2019, după 20 de ani de la ultima vizită a unui Suveran Pontif în România, Papa Francisc s-a aflat în țara noastră în perioada 31 mai – 2 iunie. Pelerinajul a avut ca punct culminant ceremonia religioasă de pe Câmpia Libertății de la Blaj, la care au participat 100.000 de persoane. Cu această ocazie, au fost beatificați episcopii greco-catolici martiri din perioada comunistă Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și cardinalul Iuliu Hossu.
„Aici, la Blaj, pământ de martiriu, de libertate și milostivire, vă aduc omagiul meu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice, care, de trei secole, dați mărturie, cu ardoare apostolică, despre credința voastră”, a spus Suveranul Pontif. Tot la Blaj, a avut o întâlnire cu credincioșii romi, la biserica din cartierul „Barbu Lăutaru”.
La București, la Patriarhie și la Catedrala Națională. Papa Francisc a fost întâmpinat de Patriarhul Daniel, dar și de zeci de mii de credincioși. „Aș dori să-mi exprim mulțumirea și emoția pentru că mă aflu în acest templu sfânt care ne adună în unitate. Iisus i-a chemat pe frații Andrei și Petru să-și părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni. Chemarea proprie nu este completă dacă lipsește chemarea fratelui”, spunea atunci.
Francisc a fost primul papă din America, primul care a fost iezuit și primul non-european de la Grigore al III-lea (papă în secolul al VIII-lea, care era născut în Siria). La acel moment, avea vârsta de 76 de ani și trei luni și era al optulea ca vârstă la alegerea în Scaunul Sfântului Petru, cel mai bătrân dintre toți fiind papa Clement al X-lea, ales în 1670, la aproape 80 de ani. Era totuși puțin mai tânăr ca predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care, la momentul alegerii sale, în 2005, avea 78 de ani.
Moartea papei marchează începutul perioadei numite sede vacante („scaun vacant”), în care tronul papal este liber. În acest interval, Vaticanul este condus de Camerlengo (un cardinal numit de papă în timpul vieții sale), iar toate deciziile majore sunt suspendate până la alegerea succesorului.
Camerlengo este cel care constată oficial moartea papei. Tradițional, atingea fruntea pontifului cu un ciocănel de argint și îl striga de trei ori pe nume – un ritual simbolic, care astăzi este mai mult ceremonial. Același cardinal sigilează camerele pontificale și inelul Pescăresc (simbolul autorității papale), care este ulterior distrus, pentru a preveni orice falsificare a documentelor oficiale.
Actualul Camerlengo este Kevin Farrell, care a fost numit în funcție de Papa Francisc pe 14 februarie 2019. Cardinalul Farrell va supraveghea pregătirile pentru funeralii și va convoca Colegiul Cardinalilor pentru alegerea noului papă.
sursa foto: Vatican News
