Așezată în liniștea Muntelui Athos, Mănăstirea Zografu străjuiește veacurile ca o citadelă a credinței și istoriei. Chinovie bulgărească, cu rânduială de obște, biserica mare a fost pictată în anul 1817, iar în pridvorul său sunt zugrăviți ctitorii de odinioară: pe partea stângă sunt înfățișați împărații bizantini Andronic și Ioan, alături de regii Serbiei, iar pe cea dreaptă se află chipurile voievozilor români Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Vasile Lupu. Ștefan poartă coroană domnească și o hlamidă bej, împodobită cu flori albe, un semn al nobleței și al jertfei.
Cinci paraclise se află în incinta mănăstirii, iar alte opt sunt în preajma chiliilor. Nu departe, la Schitul Bogorodița — Născătoarea de Dumnezeu, Theotokos — se înalță rugăciuni în slavonă și greacă.
În bibliotecă, mănăstirea păstrează 388 de manuscrise în slavonă, 126 în greacă, din care 26 pe pergament, peste 10.000 de cărți tipărite, printre ele și românești, scrise cu litere chirilice, care vorbesc despre trecerea timpului și statornicia credinței.
În tezaur se păstrează icoane vechi, evangheliare cu miniaturi din argint aurit și broderii fine din secolele XI-XIV. Dar între toate aceste odoare de preț, câteva vibrează de istorie românească: două steaguri bisericești dăruite de Ștefan cel Mare, păstrate ca relicve ale dreptei credințe și ale legăturii veșnice dintre Zografu și Țările Române.
Dăruit în anul 1500 de Ștefan cel Mare ctitoriei sale, unul dintre steaguri (prapur bisericesc) reprezenta, precum spuneau călugării de acolo, pe o față care s-a pierdut, Învierea Domnului, cu troparul în limba slavonă, iar pe fața a doua, care s-a păstrat, icoana Sfântului Gheorghe din Capadoccia, hramul sfintei biserici. Steagul are mărimea de 1 metru în lungime și 90 cm. în lățime. Chipul Sfântului Gheorghe este artistic brodat, pe atlas roșu deschis, cu fire de aur și argint și mătase albă, verde și roșie. Haina pe care o poartă pe deasupra este cenușie, bătând în verde, haina de dedesubt este de culoare verde, iar călțunii din picioare sunt roșii. Sfântul e așezat pe tron, pe o pernă roșie, trăgând spada din teacă și zdrobind sub picioare balaurul cu trei capete, ce se încolăcește pe sub tron. Doi îngeri, coborând din cer, îi aduc – cel din dreapta capului – o sabie, iar cel din stânga capului, un scut încrustat cu pietre scumpe, și îi pun pe cap o frumoasă coroană cu 9 colțuri, împodobită și ea cu două rânduri de pietre scumpe.
În jurul capului sfântului și pe marginea icoanei sale, prinsă de călugări pe catifea vișinie, se află următoarea inscripție în limba greacă: Sfântul Gheorghe din Capadoccia. Icoana este încadrată pe margini cu o inscripție în slavonă în litere de aur:
«O, îndelung răbdătorule și de biruinți purtătorule, mare mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi și în năpaste ești grabnic apărător și fierbinte ajutător, și celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn Țării Moldovei; și-l păzește pe el neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin. Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui, anul al 43-lea».
Alături de acest steag bisericesc, se află la mănăstire și un alt steag care nu se știe când a fost dăruit, dar despre care tradiția spune că a fost tot un dar al domnitorului român. El înfățișează, pe față, scena Botezului Domnului, iar pe spate, hramul mănăstirii, pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul.
Botezul Domnului este cusut pe atlas cu fir de argint, cu aur și mătase albă, galbenă, roșie și verde, purtând pe margini următoarea inscripție slavonă:
«În Iordan botezându-te tu, Doamne, închinarea Treimei s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit ție, Fiu iubit pre tine numindu-te, și Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, mărire ție».
Fața a doua reprezintă hramul sfintei mănăstiri, icoana Sfântului Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul. Icoana sfântului este bogat lucrată cu fir de argint și aur și cu mătase albă, roșie și verde, mantia fiind roșie. Icoana este încadrată cu următoarea inscripție cu litere de aur în limba slavonă:
«Ca un izvăvitor al celor robiți și celor săraci folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutător, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre».
Pe lângă aceste două steaguri bisericești, există aici și icoana sfântului Gheorghe, făcătoare de minuni, pe care Ștefan cel Mare o purta la sân, când mergea în fruntea ostașilor săi.
Despre această icoană se păstrează următoarea tradiție monastică: „În secolul al XV-lea, apare ca făcător de bine al Zografului Ștefan, vestitul Voievod al Moldovlahiei, carele a luptat mult împotriva turcilor și pretutindeni a învins. Numai o dată, când l-au înconjurat pe el nenumăratele cete de păgâni, el s-a gândit să ceară adăpost în tăria zidurilor cetății; dar pe ziduri a apărut mama sa și i-a zis: Nu vreau să-ți deschid ție poarta, până ce nu vei birui pe vrăjmași, pentru că, dacă nu poți sta cu tărie împotriva lor la câmp, puțină-i nădejdea în tine după ziduri».
În acea noapte de zbucium i-a apărut în vis marele mucenic Gheorghe și i-a făgăduit biruința, dar i-a zis să trimită icoana lui, pe care pretutindeni Ștefan o purta cu sine, Mănăstirii Zografu și s-o înnoiască pe ea, fiind pustiită. Biruința într-adevăr a încununat oștirea voievodului și el a îndeplinit făgăduiala dată marelui mucenic, înnoind sfânta măreața lui mănăstire”.
Mănăstirea Zografu a fost întemeiată la început ca monidrie, mănăstioară, în primii zece ani ai secolului al X-lea, între 900 – 912, pe timpul împăratului Leon cel Înțelept, care e socotit primul ctitor. Date sigure despre lăcașul de cult avem abia din a doua jumătate a secolului al X-lea. Un document din anul 980 ne vorbește lămurit de sfânta mănăstire Zografu, ce este trecută și în primul tipic al Sfântului Munte Athos.
Documentul din 980 este un act de vânzare-cumpărare sau omologhie, pentru vânzarea chiliei Sfinților Apostoli de către preotul de atunci, Toma, monahului Anton. În act, printre alte semnături se vede și cea în limba slavonă a lui Macarie ieromonahul, egumenul Zografului.
Mănăstirea își poartă numele, după tradiție, de la minunata zugrăvire a icoanei cu chipul marelui mucenic purtător de biruință Gheorghe. Pe 10 octombrie 1276, sub împărăția lui Mihail Paleologul, mănăstirea Zografu a fost incendiată de catolici, egumenul Toma, 21 de călugări și 4 mireni fiind arși de vii în turnul sfintei mănăstiri.
Sfânta mănăstire Zografu a fost din nou întemeiată de Andronic cel Bătrân, fiul lui Mihail Paleologul, dar, în anii 1308 – 1311, a fost cumplit devastată de catalanii din Sicilia. Ulterior a fost reîntemeiată și mult ajutată de țarul bulgar Ivan Alexandru și de urmașii săi. Când statele creștine din Balcani au căzut sub stăpânirea turcească, purtarea de grijă a sfintelor lăcașuri de la Muntele Athos, și îndeosebi a Mănăstirii Zografu, au avut-o domnii Țărilor Române. La 9 februarie 1433, Ioan Alexandru, fiul lui Mircea cel Bătrân, a dăruit mănăstirii un ajutor de 3.000 aspri pe tot anul. În 1436, Zografu a fost din nou incendiată de cavalerii din insula Rodos ai sfântului loan Erusalimitanul, care, asemenea catalanilor, au făcut mult rău mănăstirilor de la Sfântul Munte.
Ștefan cel Mare, domnul Țării Moldovei (1457 – 1504), este cel care a rezidit și a întemeiat din nou sfânta Mănăstire Zografu, precum o dovedesc cele două documente redate mai sus. Primul este din 10 mai 1466, prin care Ștefan Vodă se numește ctitor al sfintei mănăstiri, dându-i un ajutor anual, iar al doilea este datat 13 septembrie 1471, prin care Ștefan Vodă dă spitalului întemeiat de el un ajutor de 500 de galbeni pe tot anul. În anul 1495, Ștefan Vodă a făcut și trapezăria Sfintei Mâini, care poartă următoarea inscripție în limba slavonă: «Cel întru Hristos drept credincioșii! Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Țării Moldovlahiei, fiul lui Bogdan Voievod, a făcut această trapezărie, în anul 7003 (1495). S-a zidit în luna Iunie 6 și de la domnia sa anul curgător 40».
Galerie foto
Sursa: „Steagul din 1500, dăruit de Ştefan cel Mare ctitoriei sale Mănăstirii Zografu din Sfântu-Munte, este steag ostăşesc sau bisericesc?”, profesor Ștefan Nicoalescu, ziarul Albina, 1937
