Povestea lui Narriman Sadek, ultima regină a Egiptului, pare desprinsă dintr-un film: o tânără de doar 16 ani, provenită dintr-o familie modestă din Cairo, ajunge peste noapte în centrul unei monarhii aflate în pragul prăbușirii. Mariajul cu regele Farouk a transformat-o într-un simbol al speranței pentru o țară frământată de tensiuni politice, dar domnia ei a fost scurtă. La doar un an după nuntă, revoluția din 1952 a pus capăt monarhiei, iar tânăra și-a urmat soțul în exil.
Narrima s-a născut pe 31 octombrie 1933 la Cairo și a fost fiica lui Hussain Fahmi Sadiq Bey, un funcționar din guvernul egiptean, și a Asilei Kamil. În 1948, când avea 15 ani, regele Farouk al Egiptului tocmai divorța de prima sa soție, regina Farida, după o căsnicie care durase zece ani. Farida adusese pe lume trei fiice, dar regele nu avea niciun moștenitor băiat și, în încercarea de a-și asigura succesiunea și de a reaprinde entuziasmul public pentru dinastie, a lansat zvonul că este în căutarea unei mirese și că ar prefera o egipteană de familie nobilă, dar nu neapărat din aristocrația înaltă.
Narriman, a cărei familie făcea parte din clasa de mijloc, a fost aleasa suveranului, dar opțiunea lui a fost catalogată drept un gest populist pentru a câștiga simpatia opiniei publice. Tânăra a fost trimisă la ambasada Egiptului din Roma pentru a învăța eticheta impusă de viitoarele îndatoriri regale, dar identitatea ei a fost ținută ascunsă, pentru că nimeni nu trebuia să știe că va deveni regină.
Narriman a studiat istoria, regulile de protocol și patru limbi europene cu contesa Layla Martly, una dintre cele mai cultivate doamne din Europa. În plus, frumoasa pretendentă a fost supusă și unui program strict de slăbire, astfel încât să corespundă standardelor de frumusețe ale regelui.
În mai 1951, la vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Farouk, nunta fiind deosebit de extravagantă. Mireasa a purtat o rochie decorată cu 20.000 de diamante, iar cuplul a primit multe cadouri scumpe.
În ianuarie 1952, regina l-a adus pe lume pe singurul fiu al regelui, Ahmed Fuad, dar mai târziu în același an, în contextul Revoluției Egiptene, Farouk a fost forțat să abdice. Conform Constituției, a fost succedat de băiat, care a preluat tronul ca regele Fuad al II-lea, însă domnia simbolică a regelui-copil s-a încheiat odată cu înființarea Republicii Egipt, un an mai târziu.
După abdicarea suveranului, familia regală a plecat în exil la bordul iahtului regal „El-Mahrousa”. În martie 1953, sătulă de stilul de viață itinerant, fosta regină Narriman s-a întors în Egipt împreună cu mama ei, devenind un om de rând.
A divorțat de Farouk în februarie 1954 și după nici patru luni, pe 3 mai 1954, s-a recăsătorit cu Adham al-Nakib din Alexandria, care fusese medicul personal al fostului soț. Noul cuplu a avut un fiu, Akram, dar ulterior cei doi s-au despărțit. În 1967, fosta suverană s-a căsătorit cu Ismail Fahmi, un alt medic, alături de care a trăit în suburbia Heliopolis din Cairo.
În rarele interviuri pe care le-a acordat presei egiptene a vorbit cu sinceritate despre ruptura dintre viața de adolescentă și rolul de regină. Într-o confesiune din anii ’70, mărturisea că a fost „prea tânără pentru a înțelege pe deplin responsabilitățile” care au venit odată cu coroana și că tranziția a fost bruscă și copleșitoare. În altă discuție, a spus că nu a regretat întoarcerea în Egipt, subliniind că țara natală a rămas locul unde s-a simțit cu adevărat acasă, în ciuda trecutului tumultuos. De asemenea, a lăsat să se înțeleagă că perioada petrecută pe tron a fost una marcată mai mult de presiuni și restricții decât de privilegiile asociate imaginii publice. Despre anii de exil, afirma că au fost „ani dificili, plini de incertitudine”, dar necesari pentru a-și regăsi echilibrul și identitatea în afara rolului impus de casa regală.
Regina detronată a Egiptului a încetat din viață pe 16 februarie 2005, la vârsta de 71 de ani, la spitalul Dar al-Fouad, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Galerie foto:
