Născut la 7 martie 1850 în orașul Hodonin, într-o familie modestă din Imperiul Austro-Ungar, Thomas Garrigue Masaryk a devenit una dintre figurile majore ale Europei Centrale și primul președinte al Cehoslovaciei.
Tatăl lui era vizitiu pe domeniile imperiale, iar slujba îl purta din oraș în oraș la fiecare doi ani. Familia trăia modest, iar copilăria lui Masaryk a fost dominată de lipsuri. În casa părintească a învățat limba cehă și doar câteva noțiuni de germană. Primele clase le-a urmat în satul Lejkovice, unde a descoperit pentru prima dată lumea cărților care avea să-i marcheze întreaga viață.
Elev strălucit, primul din clasă la finalul școlii primare, a fost trimis la Hustopeče pentru a-șicontinua studiile. Planul inițial era să devină învățător, dar avea vârsta prea mică pentru admiterea la școala normală și a fost nevoit să mai aștepte câțiva ani. În acea perioadă a rămas la Hodonín, câștigându-și existența dând lecții particulare.
Problemele financiare ale familiei l-au obligat să-și întrerupă temporar visurile. La doar 13 ani, a fost trimis la Viena, unde a lucrat într-un atelier de potcovărie și lăcătușerie, dar, chiar și în acele condiții, își petrecea puținele ore libere citind și studiind atlase geografice.
Dorul de casă și munca prea grea l-au făcut ulterior să revină la părinți. A continuat să dea lecții și să ajute la școala din Leskovice, iar în 1865, a fost admis în clasa a doua a gimnaziului din Brno. Pentru a se întreține, a continuat să ofere meditații, fără ca acest lucru să-i afecteze performanțele școlare.
Un conflict cu conducerea gimnaziului, provocat de refuzul de a ceda într-o chestiune de principiu, i-a adus excluderea, dar nu și renunțarea la studii. S-a mutat la Viena, unde și-a terminat liceul și, ulterior, studiile universitare. Masaryk a fost un student strălucit, obținând doctoratul la Universitatea din Viena și continuându-și specializarea la Leipzig.
La Leipzig, a cunoscut-o pe Charlotte Garrigue, o studentă din Statele Unite ale Americii, cu care s-a căsătorit. Numele ei avea să devină parte a identității publice a viitorului președinte al Cehoslovaciei: de atunci înainte, a semnat Thomas Garrigue Masaryk.
În 1882, când Universitatea din Praga a fost împărțită în două instituții, una germană și cealaltă cehă, Masaryk a fost numit profesor la cea cehă. Nu s-a limitat însă la activitatea academică, ci s-a implicat intens în viața intelectuală și politică a societății. A ținut conferințe publice foarte populare și a fondat revista „Athenaeum”, care a devenit rapid una dintre cele mai prestigioase publicații științifice ale vremii.
Masaryk a publicat lucrări despre filosofie, sociologie, politică și chiar despre teme controversate în epocă precum sinuciderea sau hipnotismul. În același timp, a scris și texte destinate publicului larg, convins că dezvoltarea unei națiuni începe cu educația și cultura cetățenilor ei.
În plan politic, a devenit una dintre cele mai ferme voci ale mișcării naționale cehe din cadrul monarhiei austro-ungare, pledând pentru „restaurarea drepturilor istorice” ale cehilor și pentru independența națională.
Pozițiile sale curajoase i-au atras însă numeroși adversari. În 1886, a fost atacat de naționaliștii radicali, dar a răspuns cu argumente științifice și cu o fermitate care i-a consolidat reputația de intelectual incoruptibil.
Una dintre cele mai controversate intervenții ale sale a avut loc în 1899, în celebrul caz Hilsner, o afacere asemănătoare cu cazul Dreyfus din Franța. Un evreu fusese acuzat de „omor ritual”, iar antisemitismul alimenta isteria publică. Masaryk s-a ridicat împotriva acelei acuzații, declarând răspicat că „omorul ritual este o minciună pusă în circulație de antisemiți”. Pentru această poziție, a fost atacat violent și acuzat de trădare.
În 1900, a fondat Partidul Progresist și ziarul „Čas”, iar după câțiva ani de activitate politică, a fost ales deputat în Parlamentul de la Viena, unde a continuat să apere principiile democratice și morale care i-au guvernat întreaga viață.
Primul Război Mondial avea să-i ofere însă contextul decisiv pentru realizarea idealului național. În 1914, convins că Imperiul austro-ungar se apropie de sfârșit, Masaryk a părăsit Praga și s-a refugiat la Londra. De acolo a organizat o amplă campanie diplomatică și politică pentru crearea unui stat cehoslovac independent, a contribuit la formarea legiunilor cehoslovace în Rusia, Franța, Italia și Serbia și a făcut o intensă propagandă în Europa și în Statele Unite pentru cauza popoarelor mici din Europa Centrală.
În octombrie 1917, Masaryk a ajuns la Iași, de unde s-a dus pe frontul de la Mărășești. Cei care l-au cunoscut atunci au rămas cu impresia că era “un apostol care radia lumină, liniște și hotărâre”. În 1918, a fost sufletul manifestațiilor organizate la New York pentru eliberarea popoarelor ce făceau parte din Imperiul Austro-Ungar și pentru formarea unor noi state naționale în Europa Centrală. Masaryk a prezentat guvernului din Washington declarația prin care se cerea eliberarea românilor din Transilvania, Banat, Bucovina și unirea lor cu cei din Vechiul Regat și Basarabia. Ca urmare a acestei intervenții, guvernul român aflat în refugiu la Iași a primit asigurarea că Statele Unite vor sprijini îndeplinirea cererilor legitime de unire ale românilor.
În mesajul său adresat poporului cehoslovac, Masaryk menționa: „Am cooperat cu românii mai cu seamă în Rusia. Între noi s-a legat o prietenie plină de promisiuni. Astfel că ne va fi ușor să ne înțelegem și să legăm raporturi strânse“.
În 1918, odată cu prăbușirea imperiului, visul său s-a împlinit. Adunarea Națională de la Praga l-a ales în unanimitate primul președinte al Republicii Cehoslovace.
Masaryk a condus noul stat timp de aproape două decenii, transformându-l într-una dintre cele mai stabile democrații din Europa interbelică. În 1935, slăbit de vârstă și de boală, s-a retras din funcție, predând președinția colaboratorului său apropiat, Edvard Beneš.
“Datoria oricărui om cu minte este de a da un sprijin activ regenerării poporului său; cel mai bun lucru de făcut pentru fiecare în particular este de a începe cu el însuși, cu familia sa, cu copiii săi. Este o datorie națională pentru fiecare individ de a reprima degenerarea ce amenință omenirea și asta o cere cu toată urgența adevăratul patriotism al zilelor noastre”, spunea într-unul dintre discursurile sale.
Părintele fondator al Cehoslovaciei s-a stins din viață pe 14 septembrie 1937, la vârsta de 87 de ani, La funeraliile sale a participat și o delegație oficială din România. Premierul Gheorghe Tătărăscu menționa cu acel prilej:
„Solia românească a venit să împărtăşească poporului cehoslovac durerea poporului român şi să aducă un suprem omagiu omului aşezat în locul de frunte în falanga marilor biruitori care şi-au închinat viaţa Patriei şi umanităţii.
Preşedintele Liberator Thomas Garrigue Masaryk nu este numai al unui popor şi nu este numai al Cehoslovaciei, ci este al tuturor popoarelor care, în marea încăierare de la începutul veacului, au avut lanţuri de scuturat sau frontiere de sfărâmat, ci este al tuturor popoarelor care şi-au făcut din drept şi dreptate idealurile permanente ale dezvoltării lor (…) Pentru noi, românii, Preşedintele Liberator rămâne apărătorul neobosit care, în marea sa colindă peste
mări, a luat în mână drepturile poporului nostru, susţinându-le apoi cu aceeaşi însufleţire cu care susţinea drepturile poporului său…”
Thomas Garrigue Masaryk a rămas în istoria Europei nu doar ca fondator al Cehoslovaciei, ci și ca un simbol al politicii bazate pe cultură, moralitate și adevăr. Pentru contemporani, el a fost întruchiparea rară a unui ideal: acela al intelectualului care, fără să renunțe nicio clipă la principii, a reușit să-și transforme ideile în realitate politică.
