Societatea Națională a Femeilor Române, care reunea mamele eroilor jertfiți pentru patrie în Primul Război Mondial, a inițiat, încă din 1919, realizarea unui monument comemorativ la Mărășești pentru cei căzuți în „Războiul cel mare”.
După cinci ani de strădanie, vrednicele membre ale societății au reușit, pe 6 august 1924, să inaugureze ceea ce s-a numit Osuarul, care găzduia criptele pentru osemintele ostașilor.
Solemnitatea inaugurării a atras mii și mii de oameni și, totodată, a stârnit o simpatie unanimă, astfel încât alți numeroși donatori și-au înscris numele pe listele de subscripții și s-au creat noi societăți patriotice al căror scop era să transforme câmpul de la Mărășești într-un parc național, în mijlocul căruia să se înalțe un mausoleu impresionant.
Un rol însemnat l-a avut în acei ani Societatea Frontul Mărășești, prezidată de generalul G. Drăgănescu. Trecând în fruntea inițiatorilor, această societate a reușit să obțină de la stat 15.000.000 de lei și să adune prin liste de subscripții încă 7.000.000 de lei, sume care au fost suficiente pentru clădirea impunătorului edificiu. La proiectul construcției ce a fost ridicată pe un teren de 20 de hectare donat de George G. Ulise Negroponte au contribuit arhitecții Constantin Pomponiu și George Cristinel, precum și artiștii Cornel Medrea, Ion Jalea, Emil Becker, Paul Manda, Eduard Săulescu (profesorul de caligrafie și desen al viitorului rege Mihai al României și frate al poetului-erou Mihail Săulescu, răpus de un glonț inamic în război).
Inaugurarea mausoleului „înălțat peste tranșeele sfințite de sângele eroilor martiri ai neamului“ s-a făcut în ziua de 18 septembrie 1938, la solemnitate asistând, după cum scriu ziarele timpului, „mii și mii de țărani, foști luptători, alte mii de școlari, femei, delegați ai comunelor din toată țara, orășeni, ostași, toți admirînd mărețul edificiu lucrat în întregime din trahit de Deva, deasupra căruia străjuiau patru vulturi uriași, cu aripile întinse spre înaltul cerului.
În interiorul mausoleului se află mormintele generalilor Eremia Grigorescu și Constantin Cristescu, înconjurate de criptele care păstrează osemintele a 5.073 de eroi (96 de ofițeri, 2 preoți, 1.974 de ostași grade inferioare, 3.000 de ostași neidentificați și cele ale micii eroine voluntare Măriuca Zaharia).
Frontispiciul clădirii a fost ornat cu inscripția: „ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI“, iar la exterior sunt menționate numele localităților în care s-au dat luptele cele mai grele: Neajlov, Dragoslavele, Predeal, Câmpulung, Brașov, Tisa, Porumbacu, Mărăști, Mărășești, Doaga, Muncel, Arabagi, Amzacea, Cernavodă, Valul lui Traian.
Înaintea inaugurării din 1938, ziarul Timpul a publicat o descriere a monumentului:
„Printr-o coincidență care devine simbolică, Regina Maria s-a stins în temeiul lui Cuptor, pe când se strângeau snopii de aur pe tot cuprinsul țării românești. Ne-a părăsit în preajma inaugurării mausoleului de la Mărășești, unde au fost adunate rămășițele pământești ale miilor de eroi ce s-au jertfit acum 21 de ani apărând patrimoniul strămoșesc. Reîntorcându-se în țară, s-ar fi potrivit ca Suverana, care a pus atâta inimă și suflet vitejesc pentru întregirea României să asiste la această pioasă solemnitate, să calce ea cea dintâi pragul bisericuței tainice unde se află sarcofagul pe care e scris: „Aci odihnesc alături de generalul lor, Eremia Grigorescu, ostașii necunoscuți“.
Acum 21 de ani, Regina defunctă trecea sprintenă și hotărâtă pe acele meleaguri unde în zare se văd Munții Vrancei. Era în uniformă de soră de caritate, condusă fiind spre frontul de luptă de marele general. În acele clipe de grijă și restriște, de sacrificiu și de speranță, voia să-l întâlnească pe Rege…
Un basorelief impresionant
Opera sculptorilor Jalea și Medrea, basorelieful măreț care înconjoară, la exterior, partea de sus a monumentului amintește acele zile când neamul românesc își apăra cu dârzenie independența și dreptul la viață, dreptul de a-și îndeplini misiunea istorică aici, la porțile de răsărit ale Europei. Artiștii sculptori au înfățișat „România“, în primul plan întinzând ramura de măslin. Opera lor este o alegorie a războiului, fără a fi însă o excitare la ură și vrajbă între neamuri.
În dreapta figurii impunătoare care reprezintă România se află Regele întregitor de țară, Ferdinand cel loial, între generalii săi, iar în stânga, nobila regină, ca soră de caritate, susținută cu însuflețire în opera ei umanitară de o armată de românce inimoase.
Cum este construit monumentul
Mausoleul de la Mărășești e înalt de vreo douăzeci de metri, având un diametru maxim de patruzeci de metri. Are un subsol care cuprinde criptele a aproape douăzeci de mii de eroi. La parter se află capela citata mai sus, cu splendide „uși împărătești“, opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, zugrăvită cu multă artă. De la această capelă pleacă în mod radial opt săli lungi, un fel de coridoare unite între dânsele printr-un alt coridor circular.
Aceste opt galerii corespund la opt subterane cu cripte, în care se află câte opt sute de eroi. Numele lor este săpat între coloane sculptate de-a lungul pereților de marmură ai coridoarelor. În afară de asta, în inima mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, precum și un alt sarcofag izolat de piatră, cel al generalului Cristescu.
Fresca din cupolă
La etaj a fost construită o sală mare, circulară, la care poți ajunge fie printr-o scară interioară, fie urcând trepetele impunătoare de afară care înconjoară mausoleul. Aici apare o frescă interioară, pictată de maestrul Eduard Săulescu și de doamna Olga Greceanu.
Deasupra capului, la cupolă, se află Sf. Duh, planând deasupra criptelor care adăpostesc relicvele eroilor. Apoi, lateral se văd opt panouri mari, înalte de câțiva metri, reprezentând pe cei opt arhangheli, care vin să proteguiască umbrele eroilor. Unul dintre aceștia, Arhanghelul Mihail, ridică spre cer mânerul sabiei în formă de cruce, ca un simbol al eroilor căzuți pe altarul patriei. Totul este susținut de o friză pe care sunt trecute localitățile din jurul Mărășeștilor, unde s-au dat lupte în 1917.
Între panouri și cupolă, artistul a plasat un alt motiv decorativ, alcătuit din insignele regelui Ferdinand cu o citație din psalmi: „Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei, scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oameni setoși de sânge, căci ei stau la pândă să-mi ia țara…“
Atât arhitecții George Cristinel și C. Pomponiu, care au conceput planul Mausoleului de la Mărășești impunător prin terasele bine proporționate cu ansamblul, cât si ceilalți artiști merită toate felicitările. De asemenea, merită toată lauda membrele Societății Femeilor Ortodoxe, care au contribuit prin munca lor la realizarea ideii și timp de două decenii au îngrijit, cu cheltuiala lor, de întreținerea monumentului. Trebuie să amintim că primele cripte au început să se construiască imediat după război și că asociația a cheltuit atunci, chiar de la început, cinci milioane lei. Tot atunci au fost aduse aici rămășițele pământești ale luptătorilor căzuți…”
