HomeEroii României moderneWoodrow Wilson și România Mare

Woodrow Wilson și România Mare

DS TW

Woodrow Wilson s-a născut pe 28 decembrie 1856 într-o familie de origine scoțiano-irlandeză, în Staunton, Virginia, fiind al treilea din cei patru copii ai pastorului Joseph Ruggles Wilson și ai lui Jessie Janet Woodrow.

Băiatul a urmat cursurile Colegiului Davidson din Carolina de Nord, apoi cele ale Colegiul din New Jersey (devenit mai târziu Universitatea Princeton), unde a studiat filosofia politică și istoria, fiind activ în clubul literar și de dezbatere Whig, dar a fost și un bun sportiv, devenind secretar al asociației de fotbal, președinte al asociației de baseball și redactor-șef al ziarului studențesc.

După ce a absolvit colegiul în 1879, Wilson s-a înscris la cursurile Facultății de Drept a Universității din Virginia, dar la un moment dat s-a retras din pricina unor afecțiuni medicale și a continuat să studieze dreptul pe cont propriu. Tânărul a fost admis în baroul din Georgia, însă după mai puțin de un an a abandonat practica juridică pentru a continua să studieze științele politice și istoria.

În 1883, Woodrow s-a îndrăgostit de Ellen Louise Axson, fiica unui pastor prezbiterian din Georgia, și a cerut-o în căsătorie, însă nunta a avut loc de-abia în 1885, după ce Ellen și-a încheiat studiile. Primul lor copil, Margaret, s-a născut în aprilie 1886, al doilea, Jessie, în august 1887, ultima fiică, Eleanor, venind pe lume în octombrie 1889.

Woodrow Wilson a devenit președinte al Universității Princeton și a început o carieră didactică, în 1910 a fost ales guvernator al statului New Jersey și doi ani mai târziu, pe 5 noiembrie 1912, președinte al Statelor Unite, după ce l-a învins pe președintele în funcție, William Howard Taft, dar la scurt timp după aceea soția sa, Ellen, s-a îmbolnăvit.

Woodrow Wilson
Woodrow Wilson
Ellen Axson Wilson

Medicii au diagnosticat-o în iulie 1914 cu boala Bright, o afecțiune gravă a rinichilor, și femeia a murit după doar o lună, în august 1914. Wilson a fost profund afectat de pierdere, intrând pentru o vreme în depresie, dar a reușit să-și revină datorită responsabilităților ce țineau de funcția sa politică.

În martie 1915, președintele Statelor Unite a întâlnit-o la o recepție la Casa Albă pe văduva Edith Bolling Galt, s-a îndrăgostit de ea și i-a propus să se căsătorească după doar câteva luni, în decembrie 1915 fiind organizată una dintre rarele nunți care au avut loc la Casa Albă.

Edith Wilson
Woodrow Wilson
Portretul oficial al lui Woodrow Wilson

Reales în 1916 pentru cel de-al doilea mandat ca președinte al Statelor Unite, Woodrow Wilson s-a concentrat pe organizarea participării țării la Primul Război Mondial. America s-a alăturat Aliaților în lupta cu Puterile Centrale în 1917. La începutul anului 1918, era clar că războiul se apropie de sfârșit și în acea perioadă șeful statului a început să se gândească la un plan pentru momentele ce aveau să urmeze. Un grup de circa 150 de consilieri conduși de colonelul Edward M. House, consilierul lui Wilson în probleme de politică externă, a conceput, în acest context, un semnal politic, “Cele 14 puncte ale lui Wilson”, ce avea să anticipeze următoarea etapă.

Proiecția sa a fost prezentată în sesiunea comună a Congresului american din 8 ianuarie 1918, iar în discursul lui, președintele a încercat să creioneze un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Cuvântarea a fost rostită cu aproximativ zece luni înainte de semnarea armistițiului cu Germania, eveniment care a dus la încheierea conflictului, discursul lui Wilson devenind baza termenilor tratatelor negociate la Conferința de pace de la Paris din 1919.

Conceptul autodeterminării introdus de președintele american și punctul 9, care prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza acestui principiu, au permis apariția statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria, crearea României Mari și apariția Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitorul Regat al Iugoslaviei. În 1919, Wilson a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de reinstaurare a păcii în întreaga lume.

Pe 2 octombrie 1919, președintele american a suferit un accident vascular cerebral grav, care i-a provocat o paralizie severă pe partea stângă a corpului, fiind țintuit la pat timp de mai multe săptămâni.

Dr. Bert E. Park, un neurochirurg care a examinat mai târziu dosarele lui medicale, a scris că boala i-a afectat personalitatea, făcându-l predispus la „tulburări emoționale, lipsa de control a impulsurilor și o judecată defectuoasă”. Pentru a-l ajuta să-și revină, medicul său și Prima Doamnă au stabilit ce documente poate citi președintele și cine are voie să comunice cu el, pentru influența sa în administrația Statelor Unite în acea perioadă, Edith fiind numită „prima femeie președinte a Statelor Unite”.

Pe tot parcursul anului 1919, anturajul lui Wilson a ascuns severitatea problemelor de sănătate, dar în februarie 1920 adevărul despre starea lui a ieșit la iveală și au apărut rezerve cu privire la capacitatea de a conduce Statele Unite într-un moment în care țara se confrunta cu greve, șomaj, inflație și amenințarea extinderii comunismului.

După încheierea celui de-al doilea său mandat, în 1921, șeful statului și soția sa s-au mutat de la Casa Albă într-o reședință aflată în zona Kalorama din Washington, D.C. Fostul președinte american a refuzat să-și scrie memoriile, dar a acceptat să discute cu jurnalistul și istoricul Ray Stannard Baker, care a publicat în 1922 o biografie a lui Wilson în trei volume.

Un an mai târziu, în august 1923, Wilson a participat la funeraliile succesorului său, Warren Harding, iar pe 10 noiembrie a susținut ultima cuvântare națională, un scurt discurs radiofonic de Ziua Armistițiului.

Starea lui de sănătate a început să se deterioreze rapid în ianuarie 1924, iar pe 3 februarie fostul președinte american a murit la vârsta de 67 de ani, fiind înmormântat în Catedrala Națională din Washington.

DS TW
No comments

leave a comment