Caroline, prostituata devenită amanta regelui sângeros al Belgiei

Caroline Delacroix s-a întâlnit cu Leopold al II-lea al Belgiei la Paris pe când avea doar 16 ani, în acel moment regele având deja vârsta de 65 de ani. Relația lor a durat pâna la moartea lui suveranului, în 1909, timp în care a răsplătit-o pe prostituata născută la București cu sume mari de bani, moșii, daruri și cu un titlu nobiliar, cel de baroneasă de Vaughan.

Femeia era nepopulară printre belgieni, iar regele devenise din ce în ce mai criticat la nivel internațional pentru că transformase statul liber Congo în colonia sa personală. Cum amanta era prima care profita de veniturile regelui din colonie, a devenit cunoscută sub numele “La reine du Congo”.

Bătrânul rege a rămas în istorie din cauza  masacrării a peste 10 milioane de africani din statul african. Pedepsele pentru cei care nu furnizau cantitatea minimă de latex impusă de oamenii lui erau brutale, de la biciuiri, mutilarea mâinilor și picioarelor și până la exterminarea unor sate întregi, atunci când respectivele comunități nu-și îndeplineau obligațiile față de coroană.

Tânăra și regele Leopold s-au căsătorit religios cu cinci zile înainte de moartea lui, dar, pentru că nu a existat și o ceremonie civilă, legea belgiană nu a recunoscut niciodată acest mariaj. După moartea suveranului, a fost descoperit testamentul prin care îi lăsa lui Caroline numeroase proprietăți, obiecte de valoare și alte surse de venit în Congo, iar toate acestea au transformat-o în multimilionară. Guvernul belgian și copiii legitimi ai lui Leopold au încercat să recupereze câțiva ani la rând măcar o parte din averea pe care a primit-o amanta regelui.

Dar cine a fost această anonimă Caroline? Primii ani ai vieții ei sunt învăluiți in mister.

Există surse care afirmă că tatăl ei, Jules Delacroix, a fost portar al Legației Franceze la București, iar alte informații spun că familia a venit la București pentru a-și căuta norocul. Cert este că tânăra Caroline s-a născut aici, în 1883, fiind al treisprezecelea copil al părinților .

Cele mai multe informații spun că fata a ajuns prostituată la Paris, dar mai întâi a fost amanta lui Antoine-Emmanuel Durrieux, un fost ofițer al armatei franceze. Cei doi erau pasionați de pariurile la cursele de cai, iar când șansa l-a părăsit, fostul ofițer a devenit proxenet, vânzând serviciile sexuale ale iubitei lui diverșilor clienți bogați.

Într-o zi, în timp ce se afla la Paris, regele Leopold al II-lea al Belgiei a auzit despre calitățile și disponibilitatea lui Caroline. A trimis o doamnă din anturaj la ea, iar aceasta i-ar fi zis: “Am fost trimisă de un domn care te-a observat. Este un personaj foarte bine situat, dar poziția lui înaltă mă obligă să nu-i dezvălui numele”, apoi cele două au aranjat o întâlnire pentru ziua următoare.

Caroline a fost dusă într-o cameră retrasă, unde se afla Leopold însoțit de doi bărbați. Pentru că nu-l cunoștea pe regele Belgiei, dar auzise că bărbatul e de rang înalt, tânăra a fost convinsă că îl intâlnește pe regele Suediei. Cei doi însoțitori i se adresau cu Majestatea sa Oscar, formulă care a amuzat-o pe tânăra prostituată.

Caroline scrie în memoriile ei că primea tot felul de întrebări și i se cerea să-și întoarcă capul mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, cu scopul ca Leopold, care nu scotea nicio vorbă,  să-i examineze profilul. Regele a invitat-o după scurt timp într-un sejur în Austria și i-a trimis o sumă mare de bani și o mulțime de haine elegante. Tânăra de șaisprezece ani a devenit amanta suveranului, iar acest lucru a devenit repede cunoscut în presă și în societate. Jurnaliștii belgieni publicau articole de can-can despre relațiile dintre cei doi, mai ales reportaje despre vizitele pe care cuplul le făcea la spa-urile la modă din Europa, în ciuda indignării opiniei publice. Caroline a devenit partenera oficială de viață a lui Leopold după ce regina Marie Henriette a murit, în 1902. Regele i-a oferit iubitei lui Villa Vanderborght până la care a construit in pod pietonal pentru a o putea vizita când voia, fără să afle nimeni.

Bătrânul amant era foarte gelos, probabil justificat, pentru că nu o dată l-a prins pe fostul iubit, Durrieux, în casa amantei. Caroline a încercat să-l păcăleacă pe rege spunându-i că tânărul e fratele ei, însă o publicație a scris că fata și Durrieux au instalat clopote electrice în toate camerele reședinței, astfel încât servitorii să o poată avertiza când se apropia Leopold.

Fosta prostituată călătorea frecvent la Paris pentru a-și cumpăra rochii și pălării de lux. Se spune că într-o zi a cheltuit trei milioane de franci pentru a-și achiziționa ținute de la un singur magazin. Altădată Caroline i s-a plâns lui Leopold că trenul de seară pleacă prea devreme de la Paris la Bruxelles și are prea puțin timp pentru cumpărături, așa că bătrânul sedus a aranjat ca trenul să plece cu o oră mai târziu.

Când a rămas însărcinată cu primul copil, regele a construit un drum nou pe bani publici chiar lângă casa ei, pentru a avea pe unde să plimbe bebelușul în landou. Caroline și Leopold au avut doi fii: pe Lucien Philippe Marie Antoine, Duce de Tervuren, și pe Philippe Henri Marie François, Conte de Ravenstein, care a murit la 7 ani.

Regele o lua pe Caroline cu el pretutindeni. Mult timp a petrecut împreună cu ea și cu cei doi copii pe proprietatea sa de la Cap Ferratin din sudul Franței. Mai stăteau la Chateau de Larmoy, pe care Leopold îl închiriase pentru ea, apoi Caroline a primit Chateau de Balaincourt și o vilă la Bruxelles.

Deși de regulă călătoreau incognito și ea nu apărea la evenimentele oficiale, au existat și excepții. Caroline l-a însoțit pe Leopold la înmormântarea reginei Victoria în 1901, provocând un mare scandal.

În 1909, regele s-a îmbolnăvit de un “blocaj intestinal”, probabil ocluzie, pe când se afla la casa sa din Laeken. Cu cinci zile înainte de moartea lui, pe 12 decembrie, Leopold s-a căsătorit cu amanta într-o ceremonie religioasă oficiată de capelanul său personal.

Căsătoria a fost recunoscută de Vatican, deoarece nunta lor a fost realizată în conformitate cu ritualurile religioase ale Bisericii Catolice, dar a provocat un mare scandal în Belgia, pentru că cetățenii au fost șocați să afle că biserica nu numai că nu sancționase ritualul, ci i-a și permis Carolinei să rămână la căpătâiul bolnavului până în ultima clipă.

În ciuda faptului că erau căsătoriți, ea se ascundea de fiecare dată când un vizitator de seamă venea să-l vadă pe suferind. Leopold a murit în prezența iubitei soții și a două asistente medicale. Cea mai mică dintre fetele lui legitime, Prințesa Clémentine, nu a putut să intre în palat pentru a-i fi alături tatălui în ultimele ore ale vieţii, iar celelalte două fiice, prințesele Louise și Stéphanie, au venit și ele la Bruxelles, în speranta unei reconcilieri cu părintele lor, dar Leopold a refuzat să le primească.

Caroline a povestit că, înainte de a muri, Leopold s-a întors spre consilierul său, Baronul Auguste Goffinet, și i-a spus: “V-o prezint pe văduva mea și o pun sub protecția voastră atâta timp câr va sta în Belgia după moartea mea”.

Ziarul „Le Journal” din Paris i-a publicat în acele zile testamentul: „Am moştenit de la părinţi cincisprezece milioane, pe care le-am păstrat până astăzi. Altceva nu am. Aceste 15 miloane vor deveni după moartea mea averea moştenitorilor, cărora executorul testamentar le va pune la dispoziţie această avere, ca să o împărţească. Vreau să mor în religia catolică. Opresc să mă urmeze cineva până la groapă, afară de nepotul meu, Albert, și servitorii. Dumnezeu să păzească Belgia și să-mi fie milostiv”, continuând: “publicul crede, însă, că regele a avut și altă avere, vreo 30 milioane de franci, pe care i-ar fi lăsat baronesei Vaughan și copiilor ei”.

Femeia a continuat să fie în atenția presei și după moartea regelui, mai ales că s-a căsătorit cu Antoine Durrieux, fostul ei iubit, în 1910, la șapte luni după moartea regretatului soț.

Durrieux i-a recunoscut pe cei doi băieți și i-a înfiat dându-le numele său de familie. Caroline și Antoine au divorțat însă la scurt timp după aceea, dar ea a reușit să păstreze intactă cea mai mare parte din averea moştenită de la Leopold. A stabilit totuși pentru Durrieux o sumă de un milion de dolari pentru ca acesta să păstreze în continuare custodia celor doi fii ai ei.

Caroline nu s-a mai recăsătorit niciodată. În 1937, și-a publicat amintirile și a declarat mereu că l-a iubit și i-a fost credincioasă regelui Leopold, așa cum si el a iubit-o pe ea și pe cei doi fii. A murit pe 12 februarie 1948 la Cambo, în Franța.