HomeVizionariiPictori și sculptoriCele patru femei din viața pictorului Jean Auguste Dominique Ingres

Cele patru femei din viața pictorului Jean Auguste Dominique Ingres

DS TW

Jean Auguste Dominique Ingres s-a născut pe 29 august 1780 la Montauban, în Franța și a fost cel mai mic copil al soților Joseph și Lenna Ingres. Tatăl său era sculptor și le-a transmis copiilor pasiunile sale artistice: desenul și muzica.
În 1791, ajuns la vârsta de 11 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din Toulouse, iar în august 1797 a plecat la Paris, devenind unul dintre cei 60 de studenți care asistau la cursurile de pictură și sculptură ale lui Jacques-Louis David, unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai epocii.

În 1801, tânărul a obținut o bursă de patru ani la Roma, fiind, în același timp, acceptat ca student la Academia Franceză. Din păcate, fondurile pentru educație ale Imperiului Francez s-au epuizat în timpul războaielor napoleoniene și pictorul a fost nevoit să aștepte cinci ani înainte de a pleca în Italia. De-abia în 1806 a primit finanțarea și a pleacat la studii, dar și-a lăsat la Paris tânăra logodnică, pe Julie Forestier.
Aflat la Roma, a primit de acasă cronicile aspre ale criticilor la adresa tablourilor pe care le trimisese Salonului parizian de Arte Frumoase în anul 1806, iar veștile l-au deprimat foarte tare. În acel moment a decis să rupă logodna cu Julie și să rămână la Roma, aflată în 1810 sub guvernare franceză.

În 1812, artistul s-a îndrăgostit de Laura Zoega, fiica unui arheolog danez, și le-a scris părinților rugându-i să-și dea acordul în vederea căsătoriei, dar, din motive necunoscute, mariajul nu a mai avut loc.

În schimb, în luna decembrie a anului 1813, Jean Auguste Dominique s-a căsătorit cu Madeleine Chapelle, despre care, după 20 de ani de căsătorie, pictorul a scris: “Sunt fericit datorită bunei mele soții, cea mai bună și cea mai nobilă dintre femei”.

Cuplul s-a mutat în 1819 la Florența, unde a rămas pentru următorii cinci ani. Revenit la Paris în 1824, Ingres a organizat câteva expoziții personale și, de această dată, criticii i-au apreciat opera. Un an mai târziu, în ianuarie 1825, a primit Legiunea de Onoare, iar în iunie a fost ales membru al Academiei de Arte Frumoase, în același an și-a deschis propriul atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de Academie, fiind invitat să predea începând cu anul 1829.
În decembrie 1834, soții Ingres au plecat din nou în Italia, pentru că artistul fusese numit director al Academiei Franceze de la Roma, iar aici s-a împrietenit cu Franz Liszt și cu Charles Gounod.

În aprilie 1841, când s-a întors la Paris după expirarea mandatului, pictorul a cunoscut un succes enorm, pentru că toată aristocrația franceză îi dădea comenzi pentru tablouri, în special portrete. În februarie 1849, soția sa, Madeleine, s-a rănit la un picior, medicii nu au reușit să o vindece, femeia a suferit timp de câteva luni din cauza cangrenei și a murit pe 27 iulie, din pricina unei infecții generalizate. Dispariția ei l-a debusolat complet pe artist: “Totul s-a sfârșit. Ea nu mai este, nu mai există nici casa mea, sunt frânt și tot ce pot să fac este să plâng de disperare”.

Ingres s-a mutat din locuința care îi provoca atâtea amintiri, iar prietenii, văzându-i disperarea, i-au prezentat-o pe o anume Delphine Ramel, despre care a scris în acea perioadă: “Nu este nici prea tânără, nici prea bătrână, e cumsecade”. Ajuns la vârsta de 71 de ani, pictorul s-a căsătorit cu domnișoara Ramel pe 15 aprilie 1852. Mireasa avea 43 de ani și era, într-adevăr, o femeie bună, care s-a ocupat cu mult devotament de el.  În același an, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, a fost recunoscut în mod oficial ca pictor al curții imperiale, a primit Crucea de mare ofițer al Legiunii de Onoare, iar zece ani mai târziu, în 1862, bătrânul artist a devenit senator.
Jean Auguste Dominique Ingres a murit pe 14 ianuarie 1867 în apartamentul său din Quai Voltaire, din cauza unei pneumonii și a fost înmormântat cu onoruri la Cimitirul Père-Lachaise.

Una dintre ultimele sale capodopere, “Baia turcească”, a fost realizată la vârsta de 82 de ani și a avut ca sursă de inspirație povestirea scrisă de Lady Montagu, soția ambasadorului Marii Britanii la Constantinopole, în care aceasta descria cea mai frumoasă baie turcească din oraș: “Erau acolo aproape două sute de femei care se îmbăiau (…). Doamnele erau tolănite pe divanuri acoperite cu perne și covoare bogate. Sclavele le pieptanau”. În partea centrală a tabloului este înfățișată soția artistului, Madeleine Chapelle, pe care Ingres a pictat-o de nenumarate ori.

Tabloul a fost considerat prea indecent pentru a fi expus în saloanele oficiale, dar a fost achiziționat de un diplomat turc, Khalid Bey, care deținea o mare colecție de nuduri și artă erotică, inclusiv multe tablouri de Courbet, continuând să fie considerat scandalos mult timp după ce Ingres și Khalid Bey au murit. În cele din urmă, pânza a ajuns la Societatea “Prietenii Muzeului Luvru”, care a oferit-o muzeului în 1907, dar donația a fost respinsă. De-abia în anul 1911 “Baia turcească” a lui Ingres a fost acceptată de administratorii instituției și expusă la Luvru.

DS TW
No comments

leave a comment