Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost renumită nu doar pentru fastul său orbitor, ci și pentru intrigile amoroase care au modelat politica Franței. Departe de a fi simple povești de alcov, legăturile suveranului cu femeile care îl înconjurau au influențat deciziile de stat, alianțele strategice și carierele nobililor. Printre cele mai cunoscute figuri care s-au bucurat de favorurile lui Ludovic al XV-lea s-au numărat surorile Mailly, a căror ascensiune succesivă de la simple doamne de onoare la curtezane a stârnit scandal, gelozii și manevre de culise ce au devenit legendare în istoria Versailles-ului.
Marie Anne de Mailly, ducesă de Châteauroux, s-a născut pe 5 octombrie 1717 și a fost cea mai mică și cea mai frumoasă dintre faimoasele surori, dintre care patru aveau să devină, pe rând, metrese ale regelui “Cel Mult Iubit”.
Părinții fetelor au fost Louis de Mailly, marchiz de Nesle și de Mailly, și Armande Félice de La Porte Mazarin. Singura soră care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt.
Louise Julie a fost prima care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne a fost cea care a deținut puterea politică la curtea regală. Pe 19 iunie 1734, tânăra se căsătorise cu Jean Baptiste Louis, marchiz de La Tournelle, dar soțul a murit șase ani mai târziu, pe 23 noiembrie 1740.
În 1738, sora cea mare, Louise Julie, i-a trimis o scrisoare lui Pauline-Félicité, cea de-a doua născută, invitând-o la curte, iar când aceasta a ajuns în preajma regelui, l-a sedus pe Ludovic al XV-lea și a devenit metresa lui.
Louise Julie a rămas amantă oficială, dar suveranul s-a îndrăgostit de Pauline-Félicité, a aranjat căsătoria acesteia cu marchizul de Vintimille pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte și i-a dăruit castelul Choisy-le-Roi.
Curând Madame de Vintimille a rămas însărcinată, însă a murit la nașterea copilului, care semăna atât de mult cu Ludovic al XV-lea încât a fost numit Demi-Ludovic.
Corpul Paulinei a fost depus la Lit-de-Parade, în orașul Versailles, dar în timpul nopții gardienii au părăsit sala pentru a merge la o cârciumă, mulțimea a intrat în încăpere și a mutilat cadavrul „curvei regelui”.
Mai târziu, ducele de Richelieu a început să caute o altă candidată care să satisfacă pasiunile suveranului, nedorind ca prima dintre surorile Mailly să-i recâștige afecțiunea. A decis că cea mai potrivită ar fi cea mai mică dintre fete, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle.
În 1742, la un bal mascat, Richelieu i-a prezentat-o regelui. Inițial, frumoasa marchiză i-a respins avansurile, pentru că era îndrăgostită de ducele d’Agénois. Ludovic și-a trimis rivalul pentru a lupta în Italia, dar curând acesta a fost rănit și a revenit la Versailles în glorie. Richelieu s-a gândit atunci la un alt plan: a pus la cale întâlnirea ducelui cu o tânără seducătoare, scrisorile pasionale dintre cei doi au ajuns „din întâmplare” la Marie Anne, iar aceasta, furioasă, și-a îndreptat atenția către suveran.
Poziția de doamnă de onoare a reginei Maria Leszczyńska a fost preluată în acest fel de Marie Anne, Madame de La Tournelle, care a cerut un rol oficial și titlul de ducesă, împreună cu un venit suficient care să-i permită să mențină și să protejeze demnitatea noii sale funcții.
Toate cererile au fost garantate de rege, noua metresă oficială fiind numită dame du palais, ducesă de Chateauroux și primind un venit de 80.000 de livre.
Marie Anne a avut un rol politic însemnat din spatele scenei regale, iar în iunie 1744, când Ludovic a părăsit Versailles-ul pentru a prelua personal comanda armatelor în războiul austriac de succesiune, a luat-o cu el, însă acest gest nu a fost bine văzut de public.
Când monarhul s-a îmbolnăvit, în luna august a aceluiași an, primul său capelan a refuzat să-i acorde iertarea fără o mărturisire publică a păcatelor, considerându-l o persoană imorală, nevrednică de a purta titlul de rege creștin. Ludovic a scăpat de la moarte și, după liturghia de mulțumire celebrată la Notre-Dame de Metz, în prezența familiei regale, întreaga țară l-a numit „Louis le Bien-Aimé”.
Întors la Versailles, l-a demis pe episcopul care îl umilise cerându-i să-și mărturisească păcatele și a readus-o pe Marie Anne la palat ca favorită.
Întâmplarea a făcut ca pe 8 decembrie 1744 tânăra metresă să moară brusc, la vârsta de 27 de ani, din cauza unei presupuse peritonite care se manifestase violent, cu spasme și crampe abdominale dureroase. S-a spus că femeia a fost, de fapt, victima unei otrăviri pentru a nu mai apuca să reprimească poziția de metresă oficială. Regele s-a consolat pentru o vreme în brațele Dianei Adélaïde, sora Mailly care era cu patru ani mai mare decât Marie Anne și fusese adusă și ea cu ceva timp în urmă la Versailles, dar rămăsese într-un con de umbră. Câteva luni mai târziu, în patul suveranului a ajuns o nouă metresă oficială, celebra Madame de Pompadour.
