Charles Le Brun s-a născut pe 24 februarie 1619 la Paris și a început încă din copilărie să ia lecții de sculptură de la tatăl său, Nicolas Le Brun. În 1632 a intrat ucenic în atelierul pictorului François Perrier și după doi ani a fost remarcat de cancelarul Pierre Séguier, care l-a recomandat pictorului Simon Vouet, apoi i s-a alăturat artistului Nicolas Poussin. În 1642, la doar 23 de ani, era deja foarte cunoscut la Paris și, cu aprobarea cancelarului, a plecat la Roma împreună cu Poussin, unde a copiat tablouri de Guido Reni și Rafael.
După patru ani petrecuți în Italia, tânărul Le Brun s-a întors la Paris în 1646, făcând și un scurt sejur la curtea din Lyon. La întoarcerea în capitala Franței, datorită recomandărilor lui Séguier, Le Brun a obținut comenzi importante, iar anul următor a fost numit “pictor și valet de cameră al regelui” și a fost ales să picteze “Crucificarea Sfântului Andrei” pentru Catedrala Notre-Dame din Paris. În același an, Le Brun se căsătorește cu Suzanne, fiica pictorului Robert Butay.
Philippe de Champaigne, pictorul Mariei de Medici care se afla în serviciul familiei regale încă din 1628, și Charles Le Brun obțin de la cardinalul Jules Mazarin acceptul pentru întemeierea Academiei regale de pictură și sculptură în 1648. Mazarin îl numește secretar și, în această perioadă, Le Brun realizează picturi monumentale, inclusiv faimosul tablou Apoteoza lui Hercule.
Nicolas Fouquet, bogatul ministru de finanțe al regatului, i-a cerut artistului să decoreze fantasticul său Chateau de Vaux-le-Vicomte, iar pictorul a lucrat între 1656 și 1661 doar pentru acesta, realizând decorurile somptuoase, unice în Franța la momentul respectiv.
În 1660, Le Brun pictează “Familia lui Darius la picioarele lui Alexandru” și “Portretul ecvestru al Cancelarului Séguier”, ambele realizate în onoarea protectorului său, cancelarul care i-a oferit șansa de a deveni atât de cunoscut, și a conceput apoi decorul intrării lui Ludovic al XIV-lea în Paris după căsătoria regelui cu Maria Tereza a Austriei, evenimeny care se desfășurase pe 9 iunie la Saint-Jean-de-Luz.
Pictorul este numit director al Mobilierului regal și curtea de la Versailles începe să-i comande lucrări variate: scene ecvestre, fresce uriașe, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative și devine preferatul suveranului, care fusese deosebit de impresionat de lucrările lui. Regele-Soare i-a cerut apoi să coordoneze toate proiectele regale, iar pictorul a fost încântat să lucreze doar pentru curtea de la Versailles.
Din 1661 a fost însărcinat cu decorarea Palatului Versailles, la care va munci pentru următorii 30 de ani, având sub comandă câteva sute de artiști. Regele a fost atât de încântat încât l-a înnobilat pe Le Brun în decembrie 1662, iar un an mai târziu artistul a fost numit director al Academiei regale de pictură și sculptură de către economistul Jean-Baptiste Colbert, următorul intendent al finanțelor.
Le Brun devine “Primul pictor al Regelui” în 1664, funcție care îi aducea un venit anual de 12.000 de livre,
și este responsabil general pentru paza tablourilor regale, o colecție de picturi începută de regele Francisc I și mărită considerabil până la Ludovic al XIV-lea.
În 1666, Colbert, un mare iubitor al artei și culturii, proprietar al unei biblioteci fabuloase, îl cooptează pe Le Brun în fondarea Academiei Franceze din Roma. Patru ani mai târziu Colbert devine superintendent și achiziționează fabulosul Domeniu Sceaux, situat nu departe de Versailles, iar Le Brun lucrează la decorarea pavilionului Aurora.
După moartea lui Jean-Baptiste Colbert, considerat eminența cenușie a finanțelor de la Versailles, în 1683, François-Michel Le Tellier, marchiz de Louvois, inamicul său, îi succede și îl impune pe favoritul său, pictorul Pierre Mignard, în locul lui Charles Le Brun, care se bucura însă în continuare de aprecierea regelui. Colbert a fost înmormântat la Paris în biserica Saint-Eustache, iar mormântul său este considerat o capodoperă a epocii, fiind proiectat, la cererea văduvei sale, de
Charles Le Brun și executat de sculptorii Jean-Baptiste Tuby și Antoine Coysevox.
Treptat, Le Brun se retrage din viața publică. Bolnav, marele artist va muri la vârsta de 70 de ani în casa lui din Paris pe 12 februarie 1690, fiind înmormântat în biserica Saint Nicolas du Chardonnet.
Galerie foto:
