Claude Gensac s-a născut pe 1 martie 1927 în Acy-en-Multien și a fost fiica baritonului André Gensac și a Rosei Brayer. Când fetița avea șase ani, tatăl ei și-a părăsit familia pentru că s-a îndrăgostit de o celebră cântăreață de la Opera din Paris, Éliette Schenneberg, cu care a avut o fiică, Éliette Gensac, care a devenit ea însăși cântăreață.
Micuța Claude voia să devină balerină, dar mama ei a fost cea care a îndemnat-o să devină actriță, o profesie pe care aceasta și-ar fi dorit-o în adolescența sa. Copila a urmat cursurile Liceului Racine din Paris, apoi s-a înscris la celebrul curs Simon, pentru a se pregăti să dea admitere la Conservatorul de artă dramatică. În această perioadă Claude l-a cunoscut pe cel care a devenit primul ei soț, Pierre Mondy.
Admisă la Conservator, tânăra și-a făcut debutul în teatru la Bruxelles, în piesa “Borgia” a lui Herman Closson, mama și fiica au pozat apoi împreună pentru un număr al revistei Regards, iar actrița a fost imediat remarcată de regizorii în căutarea de noi talente. În 1950, a interpretat-o pe Ioana d’Arc în piesa “La Pucelle” a dramaturgului Jacques Audiberti, apoi și-a continuat cariera în teatru jucând în alte tragedii, a primit rolul principal feminin în „Horace” a lui Pierre Corneille în 1951, apoi a jucat în „Kean”, piesa lui Jean-Paul Sartre și în „Pour Lucrèce”, opera lui Jean Giraudoux, în 1955.
În 1952, actrița și-a făcut debutul în cinematografie în „Viața unui om cinstit”, primind rolul servitoarei personajului principal, interpretat de Michel Simon. Louis de Funès, care juca rolul unui valet, a devenit partenerul ei pe ecran și, în același an, cei doi s-au reîntâlnit în piesa “Sans cérémonie” regizată de Pierre Mondy, care devenise între timp soțul ei.
Între anii 1950 și 1960, Claude Gensac și-a continuat cariera în teatru, film și seriale de televiziune, jucând roluri de aristocrate, regine, prințese sau femei obișnuite în pelicule precum “The Camera Explores Time”, „Ultimele cinci minute”, „Napoleon al II-lea”, “Cum să te căsătorești cu un prim-ministru”, „Sultanii”, „Jurnalul unei femei în alb”.
Claude Gensac și Louis de Funès au continat să lucreze împreună, următoarea lor colaborare a avut loc în 1967, odată cu filmul “Oscar”, dar cuplul a cunoscut un succes uluitor în momentul apariției peliculei „Jandarmul se însoară”, în 1968.
Jeanne, soția din viața reală a lui Louis de Funès, a fost cea care a propus-o pe Claude Gensac pentru rolul soției personajului principal din „Oscar” pentru că a vrut ca actrița care joacă rolul de nevastă a soțului ei pe scenă să aibă distincție și eleganță. Cele două erau bune prietene și mai târziu fiul actorului, Patrick, a povestit că mama lui a recomandat-o pe Claude pentru că avea totală încredere în ea și nu se temea că îi va fura soțul pe platourile de filmare.
Claude le-a fost foarte recunoscătoare lui Louis și Jeannei de Funès, pentru că, datorită lor, a reușit în sfârșit să joace și alte roluri decât cele de “ducese perverse” sau “femei agresive” în care fusese distribuită până atunci.
Toate filmele în care cei doi actori au jucat împreună au fost foarte bine primite de public, „Jandarmul în vacanță” și „Jandarmul se însoară” devenind pe rând numărul unu în box office. Rolul de soție a personajului interpretat de Louis de Funès a fost o binecuvântare pentru Claude, care a devenit curând foarte populară, dar se va dovedi, în același timp, un handicap pentru viitorul ei artistic. Din lipsă de timp, și-a neglijat cariera în afara producțiilor cu de Funès și a refuzat mai multe contracte, deși actorul o avertizase cu privire la riscul de a nu mai obține alte roluri în viitor.
Claude a rămas activă în teatru și în televiziune, dar anii ‘70 au marcat un regres al carierei, pentru că nu a fost distribuită nici în “Sur un arbre perché”, nici în „La Folie des grandeurs” sau „Aventurile rabinului Iacob”, în care a jucat Louis de Funès.
Un timp, după dublul infarct suferit de marele actor în 1975, când acesta a fost forțat să-și reducă activitatea profesională, Claude s-a întors la rolurile ei relativ minore, dar în 1980, după ce de Funes a revenit pe scenă, i-a oferit partenerei preferate rolul din adaptarea cinematografică a piesei „Avarul”, apoi, în 1982, cei doi au jucat împreună în “Jandarmul și jandarmerițele”.
Pelicula a fost ultima apariție pe ecran a lui Louis de Funès, care a murit în ianuarie 1983. După dispariția lui, cariera lui Claude în cinematografie a intrat într-un con de umbră, dar a jucat în continuare în teatru și în seriale tv.
Pe 27 noiembrie 1993, a devenit “nașa” Școlii Regionale de Artă Dramatică și cetățean de onoare al orașului Marignane, iar în 2005 și-a publicat autobiografia, ”Ma biche… c’est vite dit!”, cu referire la celebra replică a lui Louis de Funès din filmele în care au jucat împreună.
La sfârșitul anilor 2000, Claude Gensac a apărut în serialul “Sous le soleil”, a primit un rol important în „La Prophétie d’Avignon” și în serialul de televiziune „Scènes de ménages” realizat în 2012, apoi a obținut roluri secundare în două filme din 2013: „Elle s’en va” de Emmanuelle Bercot și „Lulu, femme nue” de Sólveig Anspach. Acest ultim film îi va aduce o nominalizare la Premiile César pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar în 2015, la vârsta de aproape 88 de ani.
Ultimul ei apariție în cinematografie a fost în 2016, în filmul “Baden Baden Baden” al lui Rachel Lang, în care a jucat personajul bunicii personajului principal, Ana, interpretat de Salome Richard. Urma să filmeze în 2017 pentru filmul “Nos années folles”, dar starea de sănătate nu i-a mai apucat să ajungă pe platourile de filmare.
Viața privată a actriței a fost relativ discretă, deși aparițiile sale publice erau în permanență urmărite de jurnaliști și admiratori. La un moment dat a mărturisit că a avut o relație cu prințul Ali Khan, cel care se va căsători mai târziu cu Rita Hayworth, dar nu se cunosc multe detalii despre această aventură. După divorțul de Pierre Mondy, Claude s-a recăsătorit în 1958 cu Henri Chemin, pilot de curse și director de relații publice al companiei Ford France, care și-a folosit relațiile în lumea cinematografiei pentru a plasa celebra marcă de automobile Ford Mustang în multe filme din anii ‘60. Cei doi au divorțat în 1977.
În 1989, Claude Gensac s-a stabilit definitiv în Normandia, într-un mic conac pe care l-a cumpărat în localitatea Glos-sur-Risle. Aici a murit în somn, în noaptea de 26 spre 27 decembrie 2016, la vârsta de 89 de ani.
