AcasăMonarhieClaude, regina Franței, a murit la doar 24 de ani

Claude, regina Franței, a murit la doar 24 de ani

Claude, regina Franței

Claude, regina FranțeiClaude, regina Franței, s-a născut pe 13 octombrie 1499 la Romorantin-Lanthenay fiind fiica cea mare a regelui Ludovic al XII-lea al Franței și a Ducesei Anne de Bretania și a fost botezată după numele lui Claudius de Besançon, un sfânt la care mama ei s-a rugat pentru a o ajuta să aibă măcar un copil. În timpul celor două căsătorii ale sale, regina Ana a avut cel puțin paisprezece sarcini, dar doar doi copii au supraviețuit până la maturitate: Claude și sora ei mai mică, Renée, născută în 1510.

Prima născută a devenit moștenitoare prezumptivă a Ducatului de Bretania, dar, conform Legii Salice, coroana Franței nu putea trece decât la moștenitori de sex masculin. Dornică să păstreze Bretania separată deClaude, regina Franței coroana franceză, mama ei, regina Ana, cu ajutorul cardinalului Georges d’Amboise, a promovat un contract de căsătorie între fetiță și viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea.

 

Această inițiativă a declanșat o dispută între cardinal și Pierre de Rohan-Gié, Lordul de Rohan, care susținea ideea unei căsătorii între prințesă și Ducele de Valois, moștenitorul prezumptiv al tronului francez, pentru a menține Bretania unită cu Franța.

Pe 10 august 1501, la Lyon, contractul de căsătorie dintre Claude și viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman Carol al V-lea a fost semnat de François de Busleyden, Arhiepiscopul de Besançon, William de Croÿ, Nicolas de Rutter și Pierre Lesseman, toți ambasadori ai Ducelui Filip de Burgundia, tatăl lui Carol.

 

Primul tratat de la Blois, semnat în 1504, i-a oferit prințesei o zestre considerabilă în cazul în care tatăl ei, Ludovic al XII-lea, murea fără a avea moștenitori de sex masculin și, pe lângă Bretania, Claude a primit și Ducatele de Milano și Burgundia, comitatele Blois și Asti și teritoriul Republicii Genova, ocupat pe atunci de Franța.

În 1505, Ludovic al XII-lea, foarte bolnav, temându-se pentru viața sa și nedorind să amenințe domnia singurului său moștenitor, a anulat logodna lui Claude cu Carol, în favoarea tânărului Duce de Valois pentru că Louise de Savoia obținuse de la rege promisiunea secretă că prințesa Claude se va căsători cu fiul ei. Furioasă, regina Ana și-a exercitat toată influența pentru a obține condamnarea sa pentru trădare în fața Parlamentului de la Paris.

Claude, regina Franței

Pe 9 ianuarie 1514, când mama ei a murit, Claude a devenit Ducesă de Bretania, iar patru luni mai târziu, pe 18 mai, la vârsta de 14 ani, s-a căsătorit cu vărul ei, Francisc, la Saint-Germain-en-Laye.

După moartea reginei Ana, tatăl ei, Ludovic al XII-lea s-a căsătorit cu Maria Tudor, sora lui Henric al VIII-lea al Angliei, la Abbeville, dar la mai puțin de trei luni după căsătorie acesta a murit fără să aibă moștenitori, iar Maria Tudor a fost trimisă în Anglia, moment în care tinerii Francisc și Claude au devenit rege și regină.

Ca regină, Claude a fost eclipsată la curte de soacra ei, Louise de Savoia, și de cumnata ei, regina de Navarra, Margareta de Angoulême. Ea nu a domnit niciodată peste Bretania și, spre deosebire de sora ei mai mică, Renée, nu și-a manifestat interesul pentru moștenirea maternă și nici nu a avut vreo înclinație spre politică, preferând să se dedice religiei.

Claude, regina Franței, a fost încoronată la Bazilica St. Denis pe 10 mai 1517 de cardinalul Philippe de Luxembourg și și-a petrecut aproape toată căsnicia într-un șir nesfârșit de sarcini. Cuplul a avut șapte copii, dintre care doi au trăit după vârsta de treizeci de ani: Louise, care a murit la vârsta de trei ani, Charlotte, care a trăit doar șapte ani, Francisc, devenit Duce de Bretania, Henric al II-lea, viitor rege al Franței, care s-a căsătorit cu Caterina de Medici, Madeleine, decedată la vârstă de 16 ani, Carol, mort la 23 de ani și Margareta care a supraviețuit până la 51 de ani. Soțul ei avea multe amante, dar era discret deoarece Claude a impus un cod moral strict curții regale.

 

Claude, regina Franței, a murit pe 20 iulie 1524, la Castelul Blois, la vârsta de douăzeci și patru de ani. Cauza exactă a morții ei nu este cunoscută cu exactitate. Unii istorici susțin că a murit la naștere sau după un avort spontan, alții consideră că ea a murit de epuizare după numeroasele sarcini, că a suferit de tuberculoză osoasă, ca mama ei, sau că s-a îmbolnăvit de sifilis de la soțul său. Claude a fost înmormântată la Bazilica Sf. Denis, fiind succedată de fiul ei cel mare, Delfinul Francisc, iar după moarte acestuia, în 1536, la tronul Bretaniei a ajuns al doilea fiu al lui Claude, Henric, Duce de Orleans, care a devenit Delfin și Duce de Bretania și mai târziu va fi rege al Franței sub numele Henric al II-lea.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu