Yves Montand, fiul unui fabricant sărac de mături

Yves Montand, pe numele său real Ivo Livi, s-a născut pe 13 octombrie 1921, la Monsummano Terme, în Toscana, și a fost fiul lui Giovanni Livi și al Giuseppinei Simoni, fiind cel mai mic dintre copiii familiei. În 1923, când băiatul avea doar doi ani, părinții au fugit din Italia fascistă și au emigrat în Franța, stabilindu-se într-un cartier sărac din Marsilia. Tatăl lui Ivo a înființat o mică fabrică de mături în cartierul Crottes, iar cei doi copii mai mari au părăsit rapid școala pentru a-și câștiga existența: Lidia a devenit coafeză, iar Julien a fost ospătar la o cafenea.

Copilăria lui a fost dificilă din punct de vedere material, iar adaptarea în Franța a fost complicată, pentru că a fost considerat de copiii cu care încerca să se împrietenească un imigrant sărac. În această perioadă, a devenit pasionat de cinema și fascinat de musical-urile americane, în special de cele în care apărea Fred Astaire.

Prin decretul din 20 ianuarie 19292, familia Livi a obținut cetățenia franceză, iar Ivo a devenit Yves. Consecințele Marii Crize economice l-au ruinat pe tatăl lui, care a fost forțat să depună dosarul pentru falimentul fabricii de mături a familiei în 1932. Yves avea unsprezece ani și era mult mai înalt decât copiii de vârsta lui, așa că și-a falsificat actele pentru a se angaja într-o fabrică de celuloză. În plus, livra comisioane de la cofetăria “Mignon” și apoi a fost om de serviciu la salonul de coafură în care lucra sora sa, Lydia, muncind în paralel și ca hamal la docurile din Marsilia.

În 1938, la vârsta de șaptesprezece ani, s-a angajat ca animator într-un cabaret din Marsilia și a participat la un spectacol pentru începători, imitându-i pe Fernandel și pe Walt Disney. Organizatorul show-ului l-a luat sub aripa lui și l-a sfătuit să-și găsească un nume de scenă. Yves Livi a devenit astfel Yves Montand.

Pe 21 iunie 1939, tânărul a apărut pe scena Teatrului Alcazar din Marsilia, iar publicul a fost cucerit de vocea lui, dar la izbucnirea războiului a ajuns muncitor la “Chantiers et Ateliers de Provence”. După ce și-a pierdut locul de muncă, a decis să-și caute angajamente pe diverse scene, astfel că a ajuns prin tot felul de cafenele, cabarete modeste sau cinematografe unde a cântat în timpul pauzelor altor artiști.

La începutul verii anului 1941, actorul a cântat a doua oară la Alcazar și a obținut din nou aplauze, fiind remarcat de producătorul Émile Audiffred. Datorită lui, tânărul a început să ia lecții de dans în încercarea de a-și rafina interpretările.

La toamna aceluiași an, Audiffred a pregătit spectacolul de revistă “Un soir de folie” în care Yves era vedetă, dar avea nevoie de un repertoriu original. Hubert Melone, un compozitor orb, i-a scris două piese: „Y’a du swing partout”, și „Dans les plaines du Far-West”, care urmau să fie primele sale succese. În această perioadă, în ciuda ocupației naziste, a început să câștige destul de bine, dar, pentru a evita serviciul obligatoriu de muncă (STO), a decis, de comun acord cu Émile Audiffred, să plece la Paris.

În 1944, proaspăt aterizat în capitală, a jucat la teatrul ABC, apoi la Bobino, la Folies-Belleville și la celebrul Moulin Rouge, unde a cunoscut-o, la sfârșitul lunii iulie, pe Édith Piaf. Această întâlnire a fost decisivă pentru Montand, pentru că deja celebra Piaf l-a prezentat multor viitori colaboratori: Loulou Gasté, Jean Guigo, Henri Contet, Louiguy, Marguerite Monnot, Philippe-Gérard. Sub influența ei, Yves Montand a renunțat la accentul său sudic și și-a construit un nou repertoriu.

Pe 15 mai 1945, a înregistrat pentru prima dată pentru Odeon și în același an și-a făcut debutul în filmul “Étoile sans lumière” de Marcel Blistène, peliculă care a avut-o pe Édith Piaf în rolul principal. În 1946, carierele lui Édith și Yves s-au separat la inițiativa faimoasei cântărețe, care a considerat că talentul lui Montand o umbrește.

Artistul a înregistrat șase piese noi în noiembrie, apoi s-a mutat la Club des Cinq, un cabaret din Faubourg-Montmartre, iar la începutul anului 1947, din nou la ABC. În 1948, producătorul său, Émile Audiffred, a murit prematur, actorul Yves Montand s-a mutat La Colombe d’Or și aici a cunoscut-o, un an mai târziu, pe Simone Signoret. Între cei doi a fost dragoste la prima vedere, actrița si-a suspendat cariera pentru o vreme și pe 22 decembrie 1951 s-au căsătorit la primăria Saint-Paul-de-Vence, devenind unul dintre cele mai la modă cupluri din lumea artistică.

În 1953, Montand a obținut primul său rol semnificativ în cinematografie, în filmul „The Wages of Fear”, care a câștigat Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes. După un an, cuplul a cumpărat o proprietate în Autheuil-Authouillet, Normandia, reședință care a devenit mai târziu un loc de întâlniri artistice și intelectuale, fiind frecventat de Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sau Serge Reggiani, dar cei doi au fost catalogați ca simpatizanți comuniști.

În 1956, actorul era pe punctul de a pleca într-un turneu în URSS exact în perioada în care tancurile Armatei Roșii invadaseră Budapesta. În ciuda evenimentelor condamnate de întregul Occident, artistul a decis să cânte la Moscova, unde s-a întâlnit cu prim-secretarul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, dar a avut curajul să-i ceară șefului Kremlinului o explicație a motivelor invaziei capitalei maghiare.

În 1957, împreună cu Simone Signoret și trupa sa, a întreprins un turneu în toate țările blocului estic, inclusiv în România, a susținut un concert la Sala Floreasca și unul la Apaca (fabrica se numea în acea perioadă Gheorghe Gheorghiu Dej), dar a revenit la Paris profund deziluzionat de ceea ce văzuse în țările est-europene.

 

În 1959, a primit un angajament de la producătorul Norman Granz și, însoțit de Simone Signoret, a plecat în turneu în Statele Unite, a cântat pe Broadway timp de trei săptămâni, apoi la Hollywood, San Francisco și Montreal. În ianuarie anul următor, Signoret și Montand, care erau cazați la Hotelul Beverly Hills din Los Angeles, s-au împrietenit cu vecinii lor de apartament, Arthur Miller și Marilyn Monroe. Marilyn și Montand au jucat împreună într-un film la Hollywood și curând au devenit mai mult decât parteneri pe platourile de filmare. Scurta lor aventură a dus la despărțirea cuplului Miller-Monroe, în timp ce Simone Signoret și-a pierdut încrederea în soțul ei, dar cei doi au rămas căsătoriți până la moartea actriței, în 1985.

Începutul anilor 1980 a marcat revenirea lui Yves Montand pe scenă, după treisprezece ani de absență. Artistul a înregistrat albumul “Montand d’hier et d’aujourd’hui”, care a avut un mare succes, cu peste un milion de exemplare vândute, și a plecat apoi într-un turneu mondial care a inclus Brazilia, Statele Unite, Canada și Japonia.

Pe 30 septembrie 1985, Simone Signoret, a murit de cancer pancreatic la vârsta de șaizeci și patru de ani, apoi artistul a început o relație cu Carole Amiel, care îi era asistentă și care îi va dărui singurul său copil, Valentin, născut pe 31 decembrie 1988.

Actorul Yves Montand a murit pe 9 noiembrie 1991, la vârsta de 70 de ani, în spitalul din Senlis, din cauza unui infarct miocardic, la doar o zi după ultima zi de filmare pentru pelicula IP5 regizată de Jean-Jacques Beineix.

În ziua precedentă, protejat de un costum de scafandru, actorul înotase într-un lac din pădurea Chantilly, lângă Senlis. După filmarea secvenței, Montand a simțit un disconfort și i-a spus unuia dintre paramedicii care a venit să îl consulte: “Am avut o viață atât de minunată încât nu voi regreta că plec”. Marele actor a fost înmormantat la cimitirul Père-Lachaise, alături de Simone Signoret, singura femeie cu care a fost căsătorit.

În 1989, Anne Drossart, o fostă actriță, a inițiat o acțiune în instanță în numele fiicei sale, Aurore, născută pe 6 octombrie 1975, pentru a demonstra paternitatea lui Yves Montand. Un tribunal din Paris îi ceruse un test de sânge, dar actorul a refuzat în timpul vieții sale să se supună expertizei biologice și a contestat validitatea mărturiilor care sugerau că existaseră “relații stabile și continue” între el și Drossart.

Acest refuz a dus la deschiderea unei anchete penale care a concluzionat în 1993 că această relație a existat. În final, pe 6 septembrie 1994, bazându-se pe concluziile anchetei penale, precum și pe asemănarea presupusei fiice cu marele actor, instanța a decis că îi este tată biologic. În 1996, la cererea singurului lui fiu legitim, Curtea de Apel a aprobat o analiză ADN post-mortem, rămășițele artistului au fost exhumate, dar trei experți independenți au decis că, de fapt, Yves Montand nu a fost tatăl Aurorei, iar curtea de apel a închis definitiv dosarul prin care presupusa fiică și mama ei cereau revizuirea moștenirii artistului.