Colette, o femeie liberă

Sidonie-Gabrielle Colette s-a născut pe 28 ianuarie 1873 în orășelul Saint-Sauveur-en-Puisaye, fiind fiica lui Jules-Joseph Colette, un invalid de război devenit colector de taxe și a soției sale, Adèle Eugénie Sidonie. Copila a urmat o școală publică până la vârsta de 17 ani, în 1893 s-a căsătorit cu Henry Gauthier-Villars, cunoscut sub pseudonimul Willy, un scriitor și editor celebru în epocă și a mărturisit mai târziu că nu ar fi devenit scriitoare dacă nu l-ar fi întâlnit pe Willy.  Cu paisprezece ani mai în vârstă decât soția sa, acesta a introdus-o în cercurile intelectuale și artistice avangardiste și a încurajat-o să scrie, publicând însă sub numele lui celebra serie Claudine creată de ea: Claudine à l’école, Claudine à Paris, Claudine en ménage și Claudine s’en va.

 

Cei doi s-au separat în 1906, dar divorțul lor a devenit definitiv în 1910, apoi Colette a început o carieră artistică în cabaretele din Paris, inclusiv la Moulin Rouge, jucând uneori scene deocheate și câștigând foarte puțini bani, care îi asigurau doar supraviețuirea, fiind adesea flămândă și bolnavă. În acești ani a început o serie de relații cu diverse femei, cea mai cunoscută fiind cea cu Mathilde de Morny, marchiza de Belbeuf, cunoscută sub numele de “Missy”, cu care împărțea atât scena, cât și dormitorul. Pe 3 ianuarie 1907, un sărut într-un spectacol a provocat o adevărată revoltă publică și cele două nu au mai trăit împreună, deși relația a continuat pentru încă cinci ani.

 

În 1912, Colette s-a căsătorit cu Henry de Jouvenel, editorul revistei Le Matin, și un an mai târziu au avut împreună o fiică numită Colette de Jouvenel. În timpul Primului Război Mondial, Colette s-a dedicat jurnalismului, căsătoria oferindu-i confortul de a se ocupa doar de scris și în această perioadă a devenit pasionată de fotografie.

În 1920 a publicat romanul Chéri, o carte despre dragostea dintre o femeie în vârstă și un bărbat mult mai tânăr, volum care a avut un mare succes. Mariajul cu Jouvenel s-a încheiat printr-un divorț în 1924, parțial din cauza infidelităților scriitoarei și a aventurii cu fiul ei vitreg de 16 ani, Bertrand de Jouvenel. În 1925 l-a cunoscut pe Maurice Goudeket, care a devenit ultimul ei soț, cuplul rămânând împreună până la moartea femeii. Colette era deja o scriitoare consacrată și anii ‘20-‘30 au fost perioada cea mai productivă și inovatoare, literatura ei concentrându-se pe evocarea relațiilor de cuplu.

În 1940, când germanii au ocupat Franța, Colette avea 67 de ani și a rămas la Paris, în apartamentul din Palais Royal. Soțul ei, Maurice Goudeket, care era evreu, a fost arestat de Gestapo în decembrie 1941 și, deși a fost eliberat după câteva luni datorită intervenției soției franceze a ambasadorului german, Colette a trăit restul anilor de război cu teama că soțul ei va fi din nou arestat. Probabil acesta a fost motivul pentru care a scris articole pentru mai multe ziare pro-naziste, iar romanul apărut în acea perioadă, Julie de Carneilhan, are multe accente antisemite.

 

În 1944 a publicat romanul Gigi, probabil cea mai faimoasă carte a ei, în care spune povestea lui Gilberte (“Gigi”) Alvar, o tânără în vârstă de 16 ani care este pregătită pentru a deveni amantă a unui bogătaș, dar sfârșește prin a se căsători cu el. În 1949 volumul a fost ecranizat avându-i pe Danièle Delorme și Gaby Morlay în rolurile principale și doi ani mai târziu, în 1951, a fost adaptat pentru teatru pe Broadway cu necunoscuta, la acea vreme, Audrey Hepburn în rolul principal, actrița fiind aleasă chiar de scriitoare. În 1954 o altă punere în scenă la Théâtre des Arts a avut-o în rolul principal pe actrița Alice Cocea și patru ani mai târziu pelicula produsă la Hollywood, cu Leslie Caron și Louis Jourdan în rolurile principale, a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film. În anii de după război Colette a devenit o figură extrem de cunoscută și a participat la multe evenimente publice, deși era grav bolnavă de artrită și trebuia să fie însoțită în permanență de soțul ei, Maurice Goudeket.

La moartea ei, pe 3 august 1954, biserica catolică a refuzat să îi organizeze o înmormântare religioasă din cauza celor două divorțuri, dar Franța i-a organizat funeralii de stat, Colette fiind cea de-a doua femeie din țară, după Sarah Bernhardt în 1923, care a primit această onoare, fiind apoi înmormântată în Cimitirul Père-Lachaise.

 

Galerie foto:

No comments

leave a comment