HomeOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliContesa sângeroasă: Elisabeta Bathory

Contesa sângeroasă: Elisabeta Bathory

Elisabeta Báthory s-a născut pe 7 august 1560 la Nyirbator, în Ungaria, și și-a petrecut copilăria la castelul din Nagyecsed. Tatăl ei era George, fratele lui Andrei Báthory, voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna, fiica lui Ștefan Báthory de Șimleu, un alt voievod al Transilvaniei.

Tânăra a fost logodită cu nobilul maghiar Ferenc Nadasdy pe când avea doar 11 ani, conform unui acord politic agreat între cercurile aristocrației maghiare, iar la vârsta de 13 ani se pare că ar fi rămas însărcinată cu un angajat de la castelul Sárvár.

Legenda spune că Ferenc, viitorul soț, l-a pedepsit sever pe tânăr: l-a castrat, apoi l-a aruncat unei haite de câini, iar Elisabeta a fost mutată la un alt castel unde ar fi dat naștere, în secret, unei fiice numită Anastasia. Ferenc s-a asigurat că nimeni nu va afla despre venirea pe lume a copilei și a acceptat să se căsătorească cu tânăra contesă pe 8 mai 1575.

După căsătorie, Elisabeta s-a mutat înapoi la castelul Sárvár, unde și-a petrecut timpul mai mult singură, în timp ce soțul ei locuia la Viena. În 1578, Ferenc a devenit comandantul șef al trupelor maghiare, iar în timpul Războiului cel Lung cu Imperiul Otoman contesa Bathory a primit misiunea de a apăra proprietățile soțului ei.

În anii următori, a adus pe lume șapte copii, care au fost îngrijiți de guvernante, așa cum fusese crescută și ea. Ferenc a murit în anul 1604, la vârsta de 48 de ani, din cauza unei boli necunoscute, apoi văduva ar fi fost afectată de o formă de demență sadică extem de agresivă. Legenda vorbește că ar fi ordonat uciderea a câteva sute de fecioare în al căror sânge se îmbăia în speranța de a-și redobândi tinerețea.

Între anii 1602 și 1604, pastorul luteran István Magyari s-a plâns aristocraților de la curtea de la Viena de comportamentul contesei, iar în 1610 regele Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe, iar la sfârșitul anului aceștia au reușit să adune peste 300 de mărturii, fiind chestionați preoți, nobili, personalul castelului, dar și oameni obișnuiți.

Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele Elisabetei erau fete adolescente ale țăranilor din zonă, care erau atrase la curte ca servitoare, primind promisiunea unui loc de muncă bine plătit. Mai târziu, văduva ar fi ordonat uciderea fiicelor micilor nobili care erau trimise de părinții lor la palat pentru a învăța eticheta curții, pentru că între timp căpătase convingerea că își poate recăpăta mult-dorita tinerețe dacă se îmbăiază în sângele unor fete de viță nobilă.

Doi martori, Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor torturând tinerele, dar numărul exact al femeilor ucise de Elisabeta este necunoscut. Thurzó, palatinul Ungariei, și fiii contesei au plănuit ca femeia să fie internată o vreme la o mănăstire de călugărițe, apoi au decis să fie plasată în arest la domiciliu. Regele Matia al II-lea a solicitat însă ca Elisabeta să fie condamnată la moarte, de vreme ce crimele ei teribile fuseseră dovedite.

Pe 30 decembrie 1610, Thurzó a arestat-o pe cângeroasa văduvă și pe patru dintre slujitorii ei, care erau acuzați de complicitate. Regele a cerut să fie adusă în fața instanței, dar doi notari au fost trimiși pentru a colecta probe suplimentare și astfel procesul a fost amânat pe o perioadă nedefinită.

Complicii Elisabetei au ajuns, în cele din urmă, în fața tribunalului. Procesul a început pe 2 ianuarie 1611 la Bicse, fiind prezidat de judecătorul regal al Curții Supreme, Theodosious Syrmiensis de Szulo, asistat de alți 20 de judecători asociați, dar contesa nu a ajuns în fața instanței, deși zeci de martori și supraviețuitori au depus mărturii împotriva ei. 80 dintre inculpați au fost găsiți vinovați și acuzați de crimă, trei dintre ei fiind condamnați la moarte, sentințele fiind executate imediat.

 

Elisabeta nu a fost supusă niciodată unui proces, însă familia ei a închis-o pe viață în castelul Čachtice. A fost zidită într-un turn îngust fără ferestre, doar cu câteva găuri care îi asigurau acces la mâncarea care îi era adusă de gardieni și la aerul necesar pentru a o ține în viață.

Pe 24 august 1614, contesa Bathory a fost găsită fără viață de către un paznic, dar se pare că murise cu trei zile înainte, pe 21 august. A fost inițial înmormântată în cimitirul bisericii Csejte, apoi trupul ei a fost mutat la Ecsed, în cripta familiei Báthory.

 

No comments

leave a comment