HomeOameni care au intrat în istorieCopii celebriCopilul care nu vedea lumina: Louis Braille

Copilul care nu vedea lumina: Louis Braille

DS TW

Louis Braille s-a născut pe 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat aflat la 40 de kilometri de Paris. La vârsta de 3 ani, în 1812, în urma unui accident produs cu un cuțit de curelărie în atelierul tatălui său, s-a lovit la unul dintre ochi. Un medic din localitate i-a acordat primul ajutor și a aranjat ca micuţul să fie dus a doua zi la Paris, pentru a fi operat de un chirurg, dar niciunul dintre tratamentele primite nu i-a putut salva vederea. Louis a suferit săptămâni întregi, infecția i-a afectat şi celălalt ochi și până la vârsta de cinci ani era complet orb.

Iniţial nu a realizat ce i se întâmplase și de multe ori întreba de ce este întotdeauna întuneric. Părinții au depus eforturi uriașe pentru a-i oferi o copilărie normală, mai ales că persoanele cu deficiențe fizice erau stigmatizate în acea perioadă, și, datorită ambiției sale extraordinare, între 1816 și 1818, a urmat cursurile școlii comunale din Coupvray, iar în 1819 a intrat la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.

Copiii erau învățați să citească printr-un sistem conceput de fondatorul școlii, Valentin Haüy, un filantrop care și-a dedicat toată energia și resursele financiare pentru a ajuta persoanele fără vedere. Haüy, care era și dascăl în instituția pe care o finanța, a proiectat și a fabricat o mică bibliotecă pentru copiii nevăzători folosind o tehnică de gofrare a hârtiei cu amprentele în relief ale literelor latine, iar cei mici urmăreau textul cu degetele şi reuşeau să înțeleagă astfel ceea ce era imprimat pe hârtie.

Louis s-a dovedit a fi un elev extrem de sârguincios și, după ce a terminat şcoala, a rămas asistent al profesorului şi apoi a devenit titular, predând  istoria, geometria și algebra.

 

Din 1822, Braille a experimentat procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier și a început să lucreze la un nou sistem de scriere pentru nevăzători, iar în 1827 a transcris în alfabetul inventat de el, cel pe care acum îl numim Braille, elemente de gramatică. În 1828 a aplicat sistemul propriu și la notația muzicală, iar cinci ani mai târziu a fost numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători.

 

Curând, starea lui de sănătate s-a agravat. O boală respiratorie persistentă, despre care se credea că este tuberculoză, l-a obligat să renunţe la catedră la vârsta de patruzeci de ani. A fost internat la infirmeria Institutului Regal din Paris, unde a murit pe 6 ianuarie 1852, la două zile după ce împlinise vârsta de patruzeci și trei de ani.

În anul 1952, la 100 de ani de la moartea sa, trupul lui Louis Braille a fost mutat, cu onoruri militare, în Panthéonul din Paris.

DS TW
No comments

leave a comment