În noaptea de 26 spre 27 iunie 1940, guvernul român a primit de la Ministrul nostru din Moscova următoarea telegramă:
Comunic nota ultimativă ce mi-a fost remisă azi la ora 10 seara de d. Molotov:
«În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraneană. Uniunea sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luărei cu forţa a Basarabiei, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa întregii lumi.
Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţiunea internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunei – înapoierea Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterei către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritate cu Ucraina sovietică prin comunitatea soartei istorice şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S.-ului şi populaţiei Basarabiei prin dominaţiunea de 22 ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:
1) Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia
2) Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele, potrivit cu harta alăturată. Guvernul Sovietic îşi exprimă speranţa că Guvernul român va primi propunerile de faţă ale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România. Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent».
HOTĂRÂREA CONSILIULUI DE COROANĂ
În faţa gravităţii situaţiei, un Consiliu de Coroană a fost convocat pentru a doua zi dimineaţa. La această şedinţă a luat parte, pe lângă consilierii regali şi guvern, d. general Tzenescu, şeful Marelui Stat Major. După lungi desbateri, s-a ajuns la concluzia că o rezistenţă prelungită bazată pe singurele noastre mijloace, în lipsa oricărui ajutor din afară, nefiind cu putinţă, ultimatumul sovietic nu putea fi respins.
În urma dezbaterilor, s-a trimis la Moscova următoarea telegramă:
«Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, ora 10 seara, de către Excelenţa Sa d. Molotov, Preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului a Uniunii Sovietice şi Comisar al Poporului pentru afacerile străine Excelenţei Sale d-lui Davidescu, Ministrul României la Moscova.
Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic.
În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreştesă fizeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. şi România.
27 iunie 1940».
Sfătuiţi de aliaţii şi de prietenii noştri să ne supunem ultimatumului sovietic, pentru a nu aprinde un război în această parte a Europei, am crezut că prin propunerea unor negocieri vom putea cel puţin ameliora condiţiile ce ni se puneau, şi de aici cererea noastră a unui loc de întâlnire pentru plenipotenţiarii ambelor părţi. În aşteptarea răspunsului de la Moscova, Consiliul deCoroană a ţinut o a doua şedinţă la 9 seara, iar în cursul nopţii de la 27 spre 28 iunie a sosit răspunsul aşteptat al U.R.S.S.-ului transmis şi de data asta prin Legaţiunea noastră de la Moscova în termenii următori:
«Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea Guvernului Sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al Guvernului Regal al României însemnează acceptarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul Sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:
1) În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
2) Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei.
3) În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă.
4) Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5) Să se numească o comisiune alcătuitp din reprezentanți ai Guverenelor Român și U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de Nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerile sus menţionate nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 ziua, (ora Moscovei)».
ACCEPTAREA CONDIŢIILOR
Situaţia noastră era lămurită: cedare sau război. În ce condiţii se prezenta pentru noi războiul? În ceea ce priveşte puterile noastre, eram chemaţi să luptăm spre răsărit cu forţe covârşitoare faţă de ale noastre, fără să avem în spate siguranţă de linişte absolută pe celelalte graniţe. În lupta pe care am fi întreprins-o nu puteam conta pe nici un ajutor.
În asemenea condiţii, un război ar fi însemnat mistuirea întregii noastre armate, fără ca statul român să mai păstreze vreo apărare împotriva altor eventuale atacuri. Guvernul român a socotit că, înainte de toate, în situaţia de azi armata română trebuia să rămână intactă, şi încrezători în vitalitatea neamului nostru şi în soarta lui, în vitalitatea acestui neam care a ştiut să înfrângă în cursul veacurilor prin răbdare toate nedreptăţile şi toate apăsările, a primit cu durere şi resemnare condiţiile pe care nu le putea înlătura şi a trimis la Moscova următorul ultim răspuns:
«Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiunile de evacuare specificate în răspunsul sovietic. Guvernul român ar dori totuşi ca termenii de la punctul unu şi doi să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.
Comisiunea mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune. Numele reprezentanţilor români în această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei».
