Despina Milița s-a născut în anul 1487 şi provenea dintr-o familie nobilă, fiind fiica lui Ioan Brancovici, despot al Serbiei, şi nepoata călugărului Maxim, care, în vremea când Bogdan Orbul pornise cu oaste împotriva lui Radu cel Mare, înţelegând că lupta dintre fraţi nu aduce nimic bun, ar fi mers în tabăra domnului moldovean, la Rătezaţi pe Râmnic, şi l-ar fi rugat să se întoarcă din drum, că “e păcat să se sfâșie între ei oameni ce se trag din aceeaşi spiţă”.
Înţeleptul călugăr a ajuns mai târziu, cu sprijinul boierilor Craioveşti, mitropolitul Țării Românești. În acea perioadă, nepoata Miliţa l-a cunoscut pe Neagoe, fiul vornicului Pârvu Craiovescu, care, după ce s-a urcat pe scaunul domnesc, și-a luat numele Basarab. Cei doi s-au căsătorit în anul 1505 și au avut șase copii – Theodosie, Stana, Petru, Ioan, Ruxandra şi Anghelina, însă doi fii (Ioan și Petru) și o fiică (Anghelina) au murit în copilărie. După moartea prematură a lui Neagoe Basarab în septembrie 1521, unicul băiat supravieţuitor, Theodosie, care avea 16 ani la acel moment, a fost înscăunat domn al Țării Românești sub tutela mamei. În decembrie 1521, tânărul a fost alungat de la domnie de Radu de la Afumați și a fost ucis nu după mult timp la Constantinopol. Despina Miliţa s-a refugiat în Ardeal, împreună cu fiicele ei, Stana și Ruxandra, trăind la Sibiu, sub ocrotirea regelui Ungariei, Ludovic al II-lea, care îi era văr.
Pe 21 ianuarie 1526, Ruxandra s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, cel care îi alungase fratele de la cârma ţării, și în același an cealaltă fiică, Stana, s-a măritat cu Ștefăniță Vodă, domn al Moldovei şi nepot al lui Ştefan cel Mare.
Pe 14 ianuarie 1527, Ștefăniță a murit la Hotin, iar Stana, despre care au existat mărturii că ar fi fost implicată în complotul boierilor ce i-au otrăvit soțul, a revenit la Sibiu și s-a călugărit luând numele Șofronia. Nu după mult timp, în 1529, a murit şi Radu de la Afumaţi, astfel că şi Ruxandra s-a mutat la Sibiu, unde a rămas până în 1541, când s-a recăsătorit cu Radu Paisie, viitor domn al Ţării Româneşti.
Despina Miliţa şi-a urmat fiica la Bucureşti, venind special pentru botezul unicului nepot, Marco, şi sperând că se va acomoda cu traiul la curtea domnească, dar nu a reușit să trăiască în capitală. Întoarsă în Ardeal, s-a călugărit în anul 1545 sub numele Maica Platonida și și-a petrecut restul anilor în mănăstire.
Doamna Miliţa a fost considerată o protectoare a artelor şi a credinţei, a sprijinit financiar construirea Mănăstirii Cruședol, aşezământ ortodox sârb aflat pe muntele Fruška Gora, în regiunea Srem, provincia Voivodina, și a făcut donații generoase mănăstirilor din Țara Românească, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai.
Neagoe Basarab și Despina au ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș şi, după cum consemnează Nicolae Iorga, doamna şi-a vândut podoabele personale pentru finalizarea construcţiei, participând apoi la târnosirea acesteia, pe 15 august 1517.
Despina Miliţa a murit pe 30 ianuarie 1554, la vârsta de 67 de ani, în timpul uneia dintre frecventele epidemii de ciumă care au lovit Sibiul în acea epocă.
