HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseDona Maria a II-a, „Mama cea bună” a Portugaliei

Dona Maria a II-a, „Mama cea bună” a Portugaliei

DS TW

Maria da Glória Joana Carlota Leopoldina da Cruz Francisca Xavier de Paula Isidora Micaela Gabriela Rafaela Gonzaga s-a născut pe 4 aprilie 1819 în Palatul São Cristóvão din Rio de Janeiro, fiind fiica cea mare a prințului Pedro de Alcântara, viitor rege al Portugaliei și primul împărat al Braziliei și a primei sale soții, Maria Leopoldina, fiica împăratului Francisc al II-lea.

 

Moartea bunicului Mariei, regele João VI, în martie 1826 a declanșat o criză de succesiune în Portugalia. Regele avea un moștenitor masculin, pe Pedro, dar acesta proclamase independența Braziliei în 1822 devenind împărat, iar celălalt băiat al său, Miguel, fusese exilat în Austria după ce condusese o serie de conspirații împotriva tatălui său. Așa că, înainte de a muri, regele și-a desemnat fiica preferată, pe Isabel Maria, pentru a fi regentă până când „moștenitorul legitim se întoarce în regat”, dar nu precizase care dintre fiii săi era moștenitorul legitim: Pedro, împăratul Braziliei, sau Miguel, prințul exilat.

 

Cei mai mulți dintre politicieni l-au considerat pe Pedro moștenitor legitim, dar brazilienii nu voiau ca acesta să unească din nou tronul Portugaliei cu cel al Braziliei. Pentru a evita instalarea lui Miguel pe tron, Pedro a decis renunțe la pretențiile la tronul portughez în favoarea fiicei sale, Maria, care avea doar șapte ani, dar aceasta urma să se căsătorească cu unchiul ei, Miguel. Bărbatul trebuia accepte constituția liberală și acționeze ca regent până când nepoata sa ajunge la majorat.

Miguel s-a prefăcut că acceptă propunerea fratelui său, dar când a sosit în Portugalia, pe 23 iunie 1828, s-a autoproclamat rege și a preluat puterea abrogând constituția liberală. În timpul domniei unchiului ei care ar fi trebuit să-i devină soț, Maria, ajunsă în Europa, a călătorit pe la multe curți europene, inclusiv la bunicul matern din Viena, dar și la Londra și Paris.

 

Pe 7 aprilie 1831, tatăl ei, Pedro I, a abdicat pe pe tronul Braziliei în favoarea fiului său, Pedro al II-lea, fratele mai mic al Mariei, și a venit și el în Europa împreună cu cea de-a doua soție, pentru a susține drepturile fiicei sale la coroana Portugaliei, forțându-l practic pe fratele său, Miguel, să abdice și să se exileze în Germania. Maria a fost apoi readusă la tron și a obținut anularea logodnei cu unchiul său, dar la scurt timp după restaurare tatăl ei a murit de tuberculoză.

 

Ocupând tronul portughez, Maria a II-a rămăsese încă moștenitoare prezumtivă a fratelui său, Pedro al II-lea, ca prințesă imperială a Braziliei, până la excluderea din linia de succesiune braziliană prin legea nr. 91 din 30 octombrie 1835.

Maria s-a căsătorit cu Auguste, Duce de Leuchtenberg, fiul lui Eugène de Beauharnais și nepot al împărătesei Josephine a Franței, pe 26 ianuarie 1835, la vârsta de cincisprezece ani, dar bărbatul a murit doar două luni mai târziu, pe 28 martie 1835.

 

După un an, pe 9 aprilie 1836, regina s-a căsătorit cu prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha care a primit titlul de rege al Portugaliei la nașterea primului lor copil, Pedro.

În 1842, Papa Grigore al XVI-lea i-a oferit Mariei un trandafir de aur, simbol al recunoașterii credinței și bunătății ei. Domnia reginei a fost remarcabilă pentru eforturile pe care suverana le-a făcut în sprijinirea sănătății publice, mai ales în campania de limitare a răspândirii holerei în țară și a promovării creșterii nivelului de educație.

 

Încă de la prima sarcină, pe care a avut-o la vârsta de optsprezece ani, Maria a II-a s-a confruntat cu probleme de sănătate provocate de travalii prelungite și extrem de dificile. În 1840, cea de-a treia sarcină a reginei a avut un travaliu care a durat 32 de ore și s-a încheiat cu nașterea unei fetițe care a fost botezată in articulo mortis (în momentul morții) cu numele de Maria.

 

La 25 de ani regina avusese deja cinci sarcini, era obeză și nașterile sale au devenit și mai complicate. În 1847, suferința fetală care a precedat nașterea celui de-al optulea copil al său – infantul Augusto, ducele de Coimbra – i-a făcut pe medici să creadă că bebelușul nu va supraviețui, dar acesta a trăit.

Sarcinile succesive, obezitatea și problemele cardiace i-au determinat pe doctori să o avertizeze pe regină cu privire la riscurile serioase pe care le va întâmpina la următoarele nașteri, dar, ignorând avertismentele, Maria a II-a a răspuns: „Dacă mor, mor la postul meu”.

 

Pe 15 noiembrie 1853, la treisprezece ore de la debutul travaliului lui Eugénio, cel de-al doisprezecelea copil al ei, regina a murit. Avea 34 de ani și nici băiatul nou-născut nu a supraviețuit. Anunțul decesului suveranei a fost publicat în Monitorul Guvernului din 16 noiembrie 1853: “Necessidades Palace, 15 noiembrie 1853: Majestatea Sa, epuizată de toate puterile, a spus „Îmi predau sufletul lui Dumnezeu după ce am primit toate sacramentele”.

Infanta Antonia, cel de-al optulea copil al Mariei a II-a, s-a căsătorit cu Leopold, prinț de Hohenzolern, și a fost mama regelui Ferdinand al României

DS TW
Latest comment

leave a comment