Pe 10 octombrie 1963, se stingea din viaţă la Plascassier, o mică localitate din sudul Franței, Edith Piaf, cea care încântase timp de zeci de ani, cu vocea şi talentul ei, o lume întreagă. Nu avea decât 47 de ani, dar viaţa agitată i-a grăbit paşii spre moarte.
Prin faţa catafalcului depus în casa din bulevardul Lannes din Paris s-au perindat mii şi mii de oameni, colegi de scenă, adolescenți, femei cu plasele de cumpărături în mâini, oameni în salopetă care n-au ezitat să vină pentru a-și lua un ultim rămas bun de la Edith după ce au ieșit de la lucru. Toată ziua şi o bună parte din noapte, ca şi în zorii zilei următoare, cei pe care ea i-a iubit atât de mult au defilat prin faţa sicriului, depunând buchete de flori modeste, singurele pe care Edith le iubea.
Edith Piaf, al cărei nume real a fost Edith Giovanna Gassion, s-a născut pe 19 decembrie 1915, într-o casă sordidă din cartierul parizian Ménilmontant, tatăl ei fiind un acrobat ce-şi desfăşura talentele pe străzi. În primii ani, bărbatul o târa prin toate bistrourile şi pieţele, prin toate oraşele şi satele. „Am mers atât de mult cu tata, spunea ea mai târziu, încât n-ar mai trebui să am picioare“.
„Viaţa ei, nota Sacha Guitry, a fost atât de tristă încât este prea frumoasă spre a fi adevărată“. De la 9 ani, spre a câştiga banii necesari unei vieţi mai mult decât sărăcăcioase, Edith, fără nici o şcoală, a început să cânte pe străzi, unde, peste ani, Louis Leplée a descoperit-o şi, impresionat de glasul ei, a angajat-o la cabaretul său, „Gerny’s“, unde a început adevărata carieră a celei ce avea să devină mai târziu „sufletul străzilor pariziene“.
Încă de la debut, publicul a fost surprins de vocea Edithei care, prin cântecele ei, transmitea o emoţie adâncă. Edith Piaf a trecut apoi la music-hall-ul „A. B. C.“, socotit pe atunci cea mai celebră scenă a Franței, unde s-a impus chiar de la prima apariţie, care a constituit un adevărat triumf.
Pe scenă, femeia aceea mărunţică de statură, în rochia ei scurtă (pe vremea aceea cântărețele apăreau în rochii lungi), cu faţa delicată, care exprima o durere nedefinită, albă ca lumina în care era scăldată, şi vocea sa incomparabilă au impresionat profund publicul.
Piaf a avut, de-a lungul carierei, multe alte succese, succese uriașe, dar cel din prima seară la „A.B.C.“ a învăluit-o ca o furtună şi a purtat-o spre glorie. A doua zi, toate ziarele vorbeau despre ea. Din acel moment destinul a prins-o de mână şi a purtat-o spre cele mai mari culmi.
Scriitori de vază, poeţi însemnaţi, textieri și compozitori scriau şi compuneau pentru Piaf, simţindu-se onoraţi când ea dădea acestor creaţii viață, în faţa a mii şi mii de spectatori. Pe orice scenă apărea, în orice oraş, în orice ţară, Edith Piaf a cucerit publicul, pentru că, aşa cum scria criticul american Virgil Thompson, „ea trăieşte, prin toată fiinţa ei, cântecul, gesturile, fizicul ei, toate devin cântec“.
Au trecut peste 60 de ani de când Edith Piaf a părăsit scena vieții și se odihnește în Cimitirul Père Lachaise, dar amintirea ei dăinuie încă în inimile celor care au iubit-o pentru vocea tulburătoare.
sursa foto: discogs.com
