Edmondo De Amicis s-a născut pe 21 octombrie 1846 în Oneglia, astăzi parte a orașului Imperia, și a fost fiul unui oficial al Regatului Savoia care era responsabil cu gestionarea comerțului cu sare și tutun în regiune. Băiatul a urmat Academia Militară din Modena și a devenit ofițer, luptând în bătălia de la Custoza în timpul celui de-al treilea război de independență, în care forțele italiene au fost înfrânte de cele ale Imperiului Austriac. Experiența de pe front l-a dezamăgit însă și a contribuit la decizia sa ulterioară de a părăsi pentru totdeauna viața militară.
Stabilit la Florența, a început să scrie schițe în care povestea despre viața soldaților în prima linie a războiului, textele fiind adunate în “La vita militare”, volum care a apărut în 1868 și a fost publicat pentru prima dată de jurnalul Ministerului Apărării, L’Italia Militare.
În 1870, Edmondo De Amicis s-a alăturat redacției revistei „La Nazione” din Roma, iar articolele din acea vreme au fost baza cărților de călătorie publicate între 1873 și 1879: “Spagna”, „Olanda”, „Ricordi di Londra”, „Marocco”, „Constantinopole”, „Ricordi di Parigi”. În 2005, a apărut o nouă ediție a volumului „Costantinopole”, considerată de mulți critici literari capodopera scriitorului și cea mai bună descriere a orașului otoman din secolul al XIX-lea.
„Niciun oraș nu reprezintă mai bine natura și filosofia umană decât Istanbulul”, scrie De Amicis continuând: „Toate lucrurile mărețe și frumoase sunt ale lui Dumnezeu sau ale sultanului, trimisul lui Dumnezeu pe pământ. În rest, toate sunt tranzitorii și nu sunt luate în considerare, fiind considerate simple banalități. Constantinopolul este un Babilon, o lume întreagă în sine, un haos. E frumos? Minunat de frumos. E urât? Este groaznic! Îl iubești? Cu pasiune. Ai trăi aici? Cine știe?”
Cea mai cunoscută carte a scriitorului, “Cuore”, jurnalul unui elev ținut pe parcursul anului școlar 1881-1882, a fost publicată pe 17 octombrie 1886. Succesul a fost uriaș, în câteva luni volumul fiind tipărit în 40 de ediții și tradus în zeci de limbi. Pentru că era considerat educativ, a devenit lectură obligatorie în școlile publice din Italia.
Mesajul naționalist din operele lui Edmondo De Amicis a fost urmat de un angajament față de socialism. Printre cărțile lui ulterioare se numără “Sull’oceano”, în care vorbește despre situația emigranților italieni din Statele Unite, „Il romanzo di un maestro”, „Amore e ginnastica”, „Maestrina degli operai”, „La carrozza di tutti”, „L’idioma gentile” și „Nuovi ritratti letterari e artistici”.
Ultimii ani ai lui Edmondo De Amicis au fost marcați de tragedii personale, scriitorul fiind afectat în special de moartea mamei și de conflictele frecvente cu soția sa. În cele din urmă, scandalurile conjugale au fost sursa unui șoc emoțional și mai mare pentru sensibilul De Amicis, deoarece au dus la sinuciderea fiului său, Furio. După acel moment, a decis să-și petreacă restul vieții într-o izolare auto-impusă.
Edmondo De Amicis s-a stins din viață pe 11 martie 1908, la vârsta de 61 de ani, în orașul Bordighera din regiunea Liguria, la “Hotel de la Reine”.
Volumul “Cuore” a fost ecranizat de mai multe ori, primul film fiind realizat în 1947, o adaptare regizorală a lui Duilio Coletti, în care a jucat și Vittorio De Sica. Pelicula “De la Apenini la Anzi”, realizată în 1959 de regizorul Folco Quilici, este cea mai cunoscută ecranizare a romanului, iar o miniserie tv realizată în 1984 de Luigi Comencini a fost difuzată și în România.
