Alice Geraldine Farrar s-a născut pe 28 februarie 1882 în Melrose, Massachusetts, și a fost fiica jucătorului de baseball Sidney Farrar și a Henriettei Barnes. La vârsta de cinci ani, copila a început să studieze muzica în Boston și la 14 ani susținea deja primele recitaluri. Mai târziu a luat lecții de canto cu soprana americană Emma Thursby la New York și în cele din urmă a devenit eleva baritonului italian Francesco Graziani la Berlin.
La spectacolul de debut de la Berlin, în 1901, Geraldine a primit rolul Margueritei în opera Faust a lui Charles Gounod și a rămas în Germania timp de trei ani, perioadă în care și-a continuat studiile cu renumita soprană germană Lilli Lehmann. A continuat să apară pe scenă, fiind distribuită în rolurile principale ale operelor “Mignon” a lui Ambroise Thomas și “Manon” a lui Jules Massenet, apoi în rolul Julietei în “Romeo și Julieta” a compozitorului Charles Gounod. În perioada în care a evoluat la Opera din Berlin printre admiratorii ei s-a numărat și Prințul Moștenitor Wilhelm al Germaniei, cu care se pare că a avut o relație începând din anul 1903.
După perioada germană, Geraldine a primit un contract pentru trei ani la Opera din Monte Carlo, iar în noiembrie 1906 și-a făcut debutul la Opera Metropolitană din New York în “Romeo și Julieta”. Soprana a apărut un an mai târziu în prima interpretare în America a “Madamei Butterfly” și a rămas la MET până în 1922, când s-a pensionat.
Soprana și-a înregistrat piesele pentru compania Victor Talking Machine și a apărut inclusiv pe posterele agenției și, de asemenea, între 1915 și 1920 a jucat în mai multe filme mute, inclusiv în adaptarea lui Cecil B. De Mille din 1915 a operei Carmen a lui Georges Bizet. Începând din anul 1908, Geraldine a avut o relație amoroasă care a durat timp de șapte ani cu dirijorul italian Arturo Toscanini, dar în 1915, când i-a dat un ultimatum muzicianului cerându-și să își părăsească soția și copiii ca să se căsătorească cu ea, bărbatul și-a dat brusc demisia din funcția de dirijor principal al Operei Metropolitane.
Artista a fost o prietenă apropiată a tenorului Enrico Caruso și au existat speculații că cei doi au fost implicați într-o poveste de dragoste. Pe 8 februarie 1916, s-a căsătorit cu actorul Lou Tellegen, dar mariajul lor a fost sursa unor articole despre scandalurile din cuplu.
Lou, care era de origine olandeză, era un bărbat foarte frumos, adulat de publicul american, jucase în câteva filme mute de mare succes, printre care “Dama cu camelii”, „Iubirile reginei Elisabeta”, „Victoria conștiinței”, „Nopți pariziene”, „Comoara de argint” și era considerat un june prim al cinematografiei americane.
Mariajul cu Geraldine s-a încheiat în 1923, ca urmare a numeroaselor aventuri ale actorului, iar presa a urmărit cu mare interes procesul de divorț. În 1934, bărbatul s-a sinucis într-un mod cel puțin bizar, iar când jurnaliștii au întrebat-o pe soprană ce părere are, ea a răspuns: “De ce ar trebui să mă intereseze asta?”.
Bărbatul suferise în 1929 un accident grav, fiind ars pe o suprafață mare a feței după ce adormise în timp ce fuma. Fusese supus ulterior unei intervenții de chirurgie plastică, dar medicii nu au reușit să îi refacă pielea, a fost apoi diagnosticat cu cancer, iar cariera lui a intrat într-un con de umbră. În cele din urmă, într-un mod absolut ciudat, bărbatul s-a închis în baie, s-a bărbierit, și-a pudrat fața pentru a-și ascunde cicatricea, apoi s-a înjunghiat în inimă de șapte ori cu o foarfecă de croitorie. Unele relatări ale presei susțin că în momentul când a fost găsit, actorul era înconjurat de tăieturi din presă ale unor articole elogioase despre filmele în care jucase în perioada sa de glorie.
Geraldine Farrar s-a retras de pe scenă în 1922, la vârsta de 40 de ani, ultima ei reprezentație fiind “Zazà” a lui Leoncavallo, dar a continuat să facă înregistrări și a fost pentru scurt timp invitată permanentă în pauzele transmisiunilor radio ale Metropolitan Opera în timpul stagiunii 1934-35.
Soprana a murit pe 11 martie 1967, la vârsta de 85 de ani, în Ridgefield, Connecticut din cauza unor afecțiuni cardiace și a fost înmormântată în cimitirul Kensico din Valhalla, New York.
Sursa:
Geraldine Farrar, The story of an American singer (autobiografie)
