HomeOameni care au intrat în istorieImpostori și infractoriFascinația lui Rasputin: Contesa Anna Vyrubova, cea care l-a introdus pe călugăr la curtea imperială

Fascinația lui Rasputin: Contesa Anna Vyrubova, cea care l-a introdus pe călugăr la curtea imperială

DS TW

Anna Alexandrovna Vyrubova a venit pe lume pe 16 iulie 1884 în Oranienbaum, lângă Sankt Petersburg, și a fost fiica lui Aleksandr Taneyev, secretar șef al cancelariei imperiale și un compozitor remarcabil, și a contesei Nadejda Tolstoi, care era descendenta mareșalului Mihail Kutuzov. Datorită acestor legături de familie, a fost în proximitatea curții imperiale de la o vârstă fragedă.

În copilărie era prietena de joacă a prințului Felix Yussupov, care mai târziu a fost unul dintre cei implicați în uciderea călugărului Grigori Rasputin. Contesa era înaltă și solidă, cu o față strălucitoare, dar fără prea mult farmec, nu era nici prea inteligentă, însă a fost descrisă ca fiind vicleană și părea că va fi dificil să își găsească un soț, din cauza temperamentului ei invaziv. În acea perioadă nimeni nu ar fi crezut că această fată atât de puțin atractivă va deveni, într-o bună zi, prietena intimă și, în același timp, “geniul cel rău” al țarinei Alexandra, pentru că, datorită ei, Rasputin a avut parte de o ascensiune neașteptată la curtea imperială.

În 1905, pe când avea douăzeci de ani, Anna a fost invitată în vacanțe cu familia Romanov și a repetat această experiență trei ani la rând, devenind prietenă la cataramă cu cuplul imperial. În 1907, contesa s-a căsătorit cu Alexandru Vasilievici Vyrubov, ofițer al cancelariei imperiale, deși cu câteva zile înainte bunul ei prieten, Grigori Rasputin, o avertizase că mariajul va fi unul nefericit.

Potrivit contesei, soțul era nebun și ipohondru, mergea frecvent pentru diverse tratamente în Elveția, era complet lipsit de ambiție și nu a reușit să găsească nimic în comun cu el, așa că cei doi au divorțat după un an și jumătate. Mama Annei a declarat însă, după Revoluția din februarie 1917, că ginerele ei “s-a dovedit complet neputincios, cu o psihologie sexuală extrem de perversă, care se manifesta în diverse episoade sadice ce i-au provocat suferință morală fetei”.

După divorț, Anna Vyrubova a devenit una dintre adeptele fervente ale lui Grigori Rasputin și, la ordinul țarinei, a plecat într-o călătorie în satul natal al călugărului, Pokrovskoye, pentru a cerceta zvonurile care începuseră să circule despre acesta. Contesa a vizitat și câteva mănăstiri din zonă și când s-a întors la curte i-a spus Alexandrei Feodorovna că părintele Grigori este mijlocitorul divinității și singurul om din întreg imperiul ale cărui rugăciuni sunt eficiente.

La începutul lunii octombrie 1912, țareviciul Alexei, unicul fiu al familiei imperiale, a început să se simtă foarte rău din cauza hemofiliei de care suferea și a primit ultima împărtășanie. Disperată, țarina i s-a adresat doamnei sale de onoare pentru a-l chema pe călugăr să îl vadă pe micuț și de atunci Anna a intermediat aproape toate întrevederile dintre țarină și Rasputin. Treptat călugărul a devenit consilierul personal al Alexandrei, iar Vyrubova îl convoca în fiecare dimineață la ora zece și îl invita în casa galbenă din Țarskoye Selo, unde o întâlnea pe Alexandra.

În timpul Primului Război Mondial, Anna a devenit asistentă medicală la Crucea Roșie și, împreună cu țarina Alexandra și cu cele două fiice mai mari ale acesteia, Marea Ducesă Olga și Marea Ducesă Tatiana, s-a ocupat de soldații răniți. Întâmplarea a făcut ca Vyrubova să fie grav rănită într-un accident de tren petrecut între Sankt Petersburg și Țarskoye Selo în ianuarie 1915, rămânând aproape paralizată. Rasputin a vizitat-o pe convalescentă, iar ea a declarat mai târziu că doar datorită rugăciunilor lui a rămas în viață.

Cu banii pe care i-a primit ca despăgubire în urma accidentului de tren, contesa a început să construiacă un spital și, de asemenea, plănuia să construiască pe proprietatea ei o biserică dedicată lui Serafim din Sarov, unul din cei mai cunoscuți mistici ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

Pe 16 decembrie 1916, într-o vineri seară, Rasputin a anunțat-o că va merge într-o vizită la prințul Felix Yusupov, la Palatul Moika, pentru a o cunoaște pe soția lui, Irina. A doua zi dimineața, cum călugărul nu se întorsese acasă, fiica lui a venit neliniștită la Anna. Imediat aceasta a anunțat-o pe țarină și cele două și-au dat seama că Irina, soția prințului Yusupov, nici măcar nu era în oraș.

Alexandra a ordonat imediat o anchetă, prințul Felix și Marele Duce Dmitri, unul dintre complicii lui, au fost plasați în arest la domiciliu în Palatul Serghei, iar două zile mai târziu cadavrul călugărului Rasputin a fost găsit lângă Podul Bolșoy Petrovsky. După autopsie, corpul neînsuflețit a fost așezat într-un sicriu de zinc, a urmat o mică slujbă la Biserica Chesme și a fost apoi înmormântat pe proprietatea Annei Vyrubova. La ceremonie au participat cuplul imperial și cele patru fiice ale lor, țareviciul Alexei fiind prea bolnav pentru a putea fi deplasat, contesa Anna Vyrubova, servitoarea ei și câțiva dintre prietenii apropiați ai lui Rasputin.

În anii care au urmat, contesa a rămas în proximitatea familiei imperiale, fiind nelipsită la evenimentele private și oficiale ale curții. În timpul Revoluției bolșevice, a fost arestată și a stat cinci luni în Fortăreața Petru și Paul, iar la anchetă a recunoscut că îl vedea pe Rasputin o dată sau de două ori pe săptămână, dar a mințit cu seninătate în privința implicării ei în afacerile de la curtea imperială. Anchetatorii au decis că era prea naivă și prostuță ca să fi avut vreo influență asupra țarinei, dar instanța a condamnat-o la moarte.

În memorii, Anna a descris viața în închisoare, dar și modul spectaculos în care a reușit să evadeze. Contesa a scris că se afla însoțită de gardieni pe o stradă din Sankt Petersburg, pe drum spre locul execuției, și a întâlnit mai mulți prieteni vechi ai tatălui său, iar aceștia au ajutat-o ​​să scape. S-a ascuns de bolșevici timp de câteva luni în oraș și a reușit să fugă în Finlanda în decembrie 1920.

Înainte de a părăsi Uniunea Sovietică, contesa se împrietenise cu scriitorul Maxim Gorki, care o îndemnase să-și scrie memoriile, iar ea i-a urmat sfatul când a ajuns în exil. Cartea, “Memories of the Russian Court”, a apărut în 1923 și conține multe informații inedite despre viața la curtea imperială, despre circumstanțele morții lui Rasputin, despre Revoluția din februarie și evenimentele din jurul abdicării țarului Nicolae al II-lea.

Anna Vyrubova a locuit o vreme la Viipuri și mai târziu s-a stabilit la Helsinki, a depus jurământul monahal și a devenit călugăriță ortodoxă, dar i s-a permis să locuiască în propria ei casă, nu la mănăstire, din cauza problemelor de sănătate pe care le avea. Fosta doamnă de onoare a țarinei Alexandra a murit pe 20 iulie 1964, la vârsta de 80 de ani, la Helsinki, și a fost înmormântată în secțiunea ortodoxă a Cimitirului Hietaniemi.

DS TW
No comments

leave a comment