Francisco de Goya s-a născut pe 30 martie 1746 într-un mic sat din Aragon, în nordul Spaniei, și a fost fiul lui José Benito de Goya y Franque și al Graciei de Lucientes y Salvador. Copilul a urmat școala la iezuiți, apoi a intrat ucenic în atelierul pictorului José Luzán Martinez. Spre sfârșitul anului 1769, a plecat la Roma, unde a rămas până în iunie 1771, a obținut o bursă din partea Academiei din Parma, iar la întoarcerea în Spania deținea deja certificatul de maestru.
Artistul s-a stabilit apoi la Zaragoza și a primit misiunea de a decora Palatul Sobradiel, iar trei ani mai târziu a devenit membru al echipei de pictori care pregătea proiectele de goblenuri destinate palatelor regale, însă în scurtă vreme a început să picteze singur. În 1773, s-a căsătorit cu Josefa, sora artistului Francisco Bayeu, cu care a avut un singur fiu, Antonio Juan Ramon Carlos, născut pe 29 august 1774.
În anul 1781, a pictat altarul bisericii San Francesco el Grande și doi ani mai târziu a realizat portretul contelui Floridablanca, care, încântat de talentul lui, i l-a prezentat lui Don Luis, tânărul frate al regelui Carol al III-lea al Spaniei. Acesta din urmă i-a oferit o comandă gneroasă pentru executarea portretelor întregii familii regale. Începând din 1785, Francisco de Goya a devenit preferatul principelui Osuna, care i-a cerut să execute mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare patron al artistului, iar un an mai târziu Goya a fost numit pictor oficial al Curții Regale, primind o rentă de 15.000 reali pe an.
În 1792, artistul s-a îmbolnăvit de o maladie necunoscută în urma căreia a rămas complet surd, dar continua să creeze, deși trăia izolat de lume, mai ales după moartea soției sale. În 1824, deziluzionat de evenimentele politice din Spania și afectat de depresie din cauza suferințelor sale, a părăsit țara, a mers mai întâi la Paris, apoi s-a stabilit la Bordeaux, unde a fost îngrijit de Leocadia Weiss, o femeie cu 35 de ani mai tânără decât el, care îi era rudă îndepărtată și despre care s-a spus că ar fi avut o relație de dragoste cu bătrânul artist.
În primăvara anului 1825, Francisco de Goya s-a îmbolnăvit grav, iar trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, a murit la Bordeaux, fără a-i lăsa niciun ban femeii care avusese grijă de el în ultima perioadă a vieții. Rămășițele artistului au fost repatriate în Spania la sfârșitul Primului Război Mondial.
Surse:
Jeanine Baticle, Goya: Painter of Terrible Splendor, 1994
Pierre Gassier și Juliet Wilson, The Life and Complete Work of Francisco Goya, 1971
