HomeOameni care au intrat în istorieFilantropi și binefăcătoriFrumoasa contesă Amalie Adlerberg a fondat un orfelinat în Simforopol

Frumoasa contesă Amalie Adlerberg a fondat un orfelinat în Simforopol

DS TW

Amalie Maximilianovna Adlerberg s-a născut pe 16 iunie 1808 și a fost fiica nelegitimă a ducesei Therese de Mecklenburg-Strelitz, tatăl ei fiind diplomatul bavarez Maximilian-Emmanuel Graf Schönberg. Soțul mamei, Karl Alexander Fürst von Thurn und Taxis, fusese chemat de Napoleon în Franța și a locuit ani buni la Paris. În absența lui, prințesa Therese a avut o aventură pasională cu contele Maximilian, iar după moartea acestuia, pe 19 octombrie 1809, Amalie a fost plasată în grija rudelor materne din Darmstadt.

Fetița a fost adusă mai târziu la Regensburg și i s-a schimbat numele de familie în „Stargard”, apoi a fost preluată de familia tatălui biologic și a locuit în palatul acesteia din München sau în castelul familiei din Köfering, lângă Regensburg. În cele din urmă, pe 1 august 1823, Marele Duce de Hesse i-a permis Amaliei, care împlinise vârsta de cincisprezece ani, să poarte numele de familie „von Lerchenfeld”, dar fără dreptul de a folosi blazonul familiei sau de a fi inclusă în arborele genealogic.

În 1822, frumoasa prințesă l-a întâlnit pe poetul Fiodor Tiutcev, un atașat al misiunii diplomatice rusești care tocmai sosise de la Sankt Petersburg. Tânărul de 19 ani s-a îndrăgostit de ea, cei doi au trăit o poveste de dragoste inocentă, apoi Amalie a atras atenția primului secretar al reprezentanților diplomatici ruși, baronul Alexander von Krüdener, care era cu 22 de ani mai mare decât ea. Pragmatică, a decis să opteze pentru titlul nobiliar al baronului în defavoarea iubirii tânărului poet fără titlu. Cei doi s-au căsătorit pe 31 august 1825 la Köfering, la scurt timp după ce Amalie împlinise vârsta de șaptesprezece ani și un an mai târziu, în iulie 1826, s-a născut primul lor copil, Nikolai-Arthur.

Tânărul Tiutcev și familia Krüdener au continuat să frecventeze aceleași cercuri, erau vecini și Fiodor a întâlnit-o frecvent pe Amalia în prezența soțului și a rămas îndrăgostit de ea, la fel cum era prințul Karl, fratele regelui Ludwig I al Bavariei, și chiar regele însuși, vrăjit la rândul lui de frumusețea prințesei.

În aprilie 1836, baronul von Krüdener a fost promovat și cuplul a plecat în Rusia. Amalie a adus la Sankt Petersburg o mulțime de poezii ale lui Tiutcev care au ajuns, datorită ei, la Alexandr Pușkin, editorul Sovremennik, cea mai influentă revistă literară din Rusia la acea vreme. Pușkin a fost foarte entuziasmat și le-a publicat imediat, iar Tiutcev a primit astfel recunoașterea binemeritată în țara natală.

Contele Alexander von Benckendorff, un alt admirator pasionat al baronesei Amalie von Krüdener, a fost atât de influențat de ea încât s-a convertit în secret la catolicism, deși în Rusia imperială ortodoxia era religie de stat, iar acțiunea, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi fost pedepsită cu ani grei de katorga, adică detenție într-una dintre coloniile penitenciare din Siberia. De dragul ei, contele a aranjat o întâlnire a poetului Tiutcev cu țarul Nicolae I al Rusiei și cu ministrul Karl Nesselrode pentru a-l ajuta pe tânăr să obțină o slujbă mai bună. Nici suveranul se pare că nu a rămas indiferent în fața frumuseții Amaliei, pentru că pe 25 noiembrie 1836 i-a făcut cadou o haină de blană foarte valoroasă.

 

Pe 17 martie 1848, prințesa von Krüdener, ajunsă la vârsta de 40 de ani, a adus pe lume un copil în afara căsătoriei. Tatăl fiului ei nou-născut, Nikolo, era contele Nikolay Adlerberg, un tânăr în vârstă de 29 de ani.

La scurt timp baronul von Krüdener a fost numit ambasador și ministru plenipotențiar la curtea regelui Suediei și Norvegiei, dar Amalie a susținut că este bolnavă și nu îl poate însoți și a rămas la Sankt Petersburg. Cei doi soți nu s-au mai întâlnit niciodată, pentru că baronul von Krüdener a murit din cauza unui infarct la Stockholm în 1852, iar Amalie și-a găsit în cele din urmă liniștea și fericirea alături de Nikolay Adlerberg, cu care s-a căsătorit oficial în 1855.

În timpul războiului din Crimeea, bărbatul a fost numit guvernator general al Simferopolului și al Guberniei Taurida. Situația copiilor din regiune devenise critică, mulți își pierduseră părinții și nu aveau rude sau un alt loc unde să meargă, astfel că au fost aduși la Simferopol în timpul Asediului de la Sevastopol, în același convoi cu soldații răniți. Consiliul municipal încercase încă din 1848 să deschidă un azil pentru copiii orfani, dar nu reușise din cauza veșnicelor probleme financiare și a birocrației, dar acum, având în vedere circumstanțele urgente, contesa Adlerberg, impresionată de soarta micuților, a decis să evite toate formalitățile și, pe 31 decembrie 1854, a deschis o casă pentru 14 copii orfani, folosindu-și banii proprii.

În 1857, Comitetul consiliului tutorilor azilelor pentru orfani a aprobat transformarea azilului temporar înființat de contesă în orfelinat permanent, iar instituția a primit numele Amaliei. În 1869, orfelinatul s-a mutat într-o clădire nouă și, printr-o scrisoare adresată guvernatorului din Simferopol, Grigory Zhukovsky, împărăteasa Maria Alexandrovna a insistat ca azilul să păstreze numele fondatoarei, spre deosebire de alte cămine similare din Rusia, care fuseseră redenumite după numele țarinei.

În perioada 1866–1881, Amalie a locuit la Helsinki, urmându-și soțul ei, care fusese numit guvernator general al Finlandei. Catolică devotată, contesa Adlerberg a ajutat la înființarea parohiei romano-catolice și a catedralei din Helsinki, un proiect la care contribuise în mod decisiv contesa Leopoldina von Berg, soția italiană a guvernatorului anterior, mareșalul Friedrich Wilhelm Rembert von Berg.

În 1881, după asasinarea țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, contele și contesa Adlerberg s-au mutat definitiv la München, în Germania. Nu aveau casă și au locuit mai întâi în reședința lui Maximilian Lerchenfeld, apoi au achiziționat un teren în orașul Tegernsee pe Schwaighofstrasse, unde și-au construit o mică reședință. Prințesa Amalie a murit aici, pe 21 iunie 1888, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Sf. Laurentius din oraș, pe malul lacului, chiar vizavi de conacul său, Haus Adlerberg am See.

 

DS TW
No comments

leave a comment