Maria Josepha s-a născut pe 4 noiembrie 1731 în Castelul Dresden, fiind al nouălea din cei șaisprezece copii ai lui Augustus al III-lea, prinț-elector al Saxoniei și rege al Poloniei, și ai Mariei Josepha a Austriei.
Delfinul Ludovic, fiul cel mare al regelui Ludovic al XV-lea al Franței, rămăsese văduv pe 22 iulie 1746 când soția sa, Infanta Maria Teresa, a murit la nașterea singurei lor fiice. Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei, fratele vitreg al infantei decedate, i-a propus Delfinului să se căsătorească cu o altă soră a sa, infanta Maria Antonia, dar regele Franței și atotputernica sa amantă, Madame de Pompadour, au refuzat oferta.
Atunci unchiul Mariei Josepha, Maurice de Saxe, i-a propus-o Delfinului pe nepoata sa, iar Ludovic al XV-lea și amanta lui au fost convinși că mariajul va fi avantajos pentru relațiile externe ale țării. Franța și Saxonia se aflaseră pe poziții opuse în recentul război de succesiune austriac, astfel că această căsătorie dintre prințesa saxonă și Delfin putea forma o nouă alianță între cele două țări.
Maria Josepha s-a căsătorit cu Delfinul Ludovic pe 9 februarie 1747, când acesta încă suferea după pierderea primei sale soții, dar prințesa i-a cucerit inima puțin câte puțin. Durerea lui s-a întețit în aprilie 1748, când singurul său copil a murit la vârsta de doi ani, dar, datorită firii blânde și înțelegătoare a soției, a reușit să treacă peste tragicul eveniment.
Primul copil al cuplului a fost o fiică născută în 1750, în ziua sărbătorii Sfântului Zephyrinus, și a fost numită Marie Zéphyrine. Nașterea a fost întâmpinată cu multă bucurie, chiar dacă regele a fost dezamăgit pentru că nou-născutul nu era băiat, dar, din păcate, fetița a murit în 1755. Al doilea copil, Ludovic, s-a născut pe 15 septembrie 1751, iar cuplul regal și-a concentrat atât de mult timp atenția asupra acestuia încât următorii copii au fost neglijați. Băiatul a murit pe 22 martie 1761 după ce căzuse de pe un cal de jucărie, începuse să șchiopăteze și îi apăruse o tumoare la șold care a fost operată, dar nu și-a mai putut folosi picioarele. Al doilea fiu al cuplului, Xavier, s-a născut în 1753 și a murit un an mai târziu, astfel că al treilea fiu al lor, Louis Auguste, născut pe 23 august 1754, a devenit al doilea în ordinea de succesiune la tronul Franței, după tatăl său.
Datorită relației strânse a Mariei Josepha cu socrul ei, regele Ludovic al XV-lea, disfuncțiile dintre tată și fiu au fost curând remediate. Totuși acesta, ținut departe de treburile guvernării de către suveran, a fost prins într-un grup religios care spera să câștige puterea atunci când Delfinul va urca pe tron.
Ludovic a murit însă de tuberculoză la Fontainebleau în 1765, la vârsta de 36 de ani, în timp ce tatăl său încă trăia, deci n-a fost niciodată rege al Franței. Moartea soțului ei pe 20 decembrie 1765 a fost o lovitură devastatoare pentru Maria Josepha care nu și-a mai revenit niciodată, căzând într-o depresie profundă care a durat până la moartea ei, 15 luni mai târziu.
Pentru a o ajuta să uite amintirea soțului decedat, regele Ludovic al XV-lea a aranjat ca Maria Josepha să se mute din apartamentele în care locuise cu Delfinul în apartamentele doamnei de Pompadour, care murise și ea în 1764.
Aici regele a vizitat-o frecvent, i-a acordat mai multă atenție ca în trecut și a discutat cu ea despre posibila nuntă a fiului ei, noul Delfin al Franței, cu Maria Antoaneta, fiica Mariei Terezia a Austriei.
Nu după mult timp, starea de sănătate a Mariei Josepha s-a înrăutățit. A murit pe 13 martie 1767, la doar 35 de ani, de tuberculoză și a fost înmormântată în Catedrala St.Étienne din Sens. Căsătoria fiului ei, viitorul Ludovic al XV-lea, cu Maria Antoaneta va fi organizată trei ani mai târziu.
După căderea lui Napoleon în 1814, a fost restaurat în Franța regimul monarhic, deși grandoarea Vechiului Regim, care a existat înaintea Revoluției, nu a mai putut fi valorificată. Ludovic al XVIII-lea, copilul Mariei Josepha născut în noiembrie 1755, a devenit regele Franței în 1814 și apoi în perioada 1815 – 1824, fiind urmat la tron de fratele său, Carol al X-lea, născut în octombrie 1757, care a domnit între 1824 și 1830, ultimul suveran domnitor al Casei de Bourbon.
