Grigore Cugler a devenit cunoscut în literatura română pentru volumele sale avangardiste „Apunake şi alte fenomene”, publicat în 1934, „Afară-de-unul-singur”, în 1946 şi „Vi-l prezint pe Ţeavă”, apărut postum, în 1975, sub îngrijirea lui Ștefan Baciu.
Născut pe 7 aprilie 1913 la Roznov, în Neamţ, fiu al medicului Grigore Cugler și al Anei Țincu, nepot al poetei Matilda Cugler-Poni, viitorul scriitor și-a făcut studiile la București, unde tatăl său a lucrat o vreme ca doctor al băii publice de pe Calea Victoriei. A absolvit apoi Școala Militară de la Mănăstirea Dealu, iar la izbucnirea Primului Război Mondial a fost mobilizat pe front. În 1918 a revenit la București, devenind student la Facultatea de Drept și la Conservatorul de Muzică, avându-i printre dascăli pe George Enescu, Alfonso Castaldi și Mihail Jora.
În perioada interbelică, numele Cugler a fost implicat într-o afacere care a atras atenția presei. Farmacistul Mihai Cugler, unchiul său, a dispărut în mod misterios în 1935, iar jurnaliștii și autoritățile au legat acest eveniment de o afacere necurată în care ar fi fost implicat.
Grigore Cugler, un mare admirator al lui Urmuz, a fost și un distins funcţionar diplomatic, cariera sa în Ministerul de Externe desfășurându-se între 1926 și 1948, ca secretar de legație la ambasadele României din Berna, Oslo și Stockholm și Copenhaga. În 1948, după instaurarea regimului comunist, a decis să rămână în Suedia, dar a plecat după scurt timp în Peru, împreună cu soția și cele două fiice.
Suedeza Ulla Gerda Lizinca Matilda Dyrssen, fiica unui fost atașat militar și nepoata amiralului Wilhelm Dyrssen, comandant al Marinei Regale Suedeze, cu care se căsătorise în noiembrie 1937 la București și căreia i se spunea “soția lui Apunake”, a povestit că Grigore Cugler își dorea să părăsească pentru totdeauna Europa, așa că a luat un glob pământesc şi degetul i s-a oprit pe Peru.
Cugler a scris poezie, proză satirică, fantastică, suprarealistă, eseuri, note de călătorie, cronici muzicale şi recenzii pe care le-a publicat în România, Suedia, Spania şi Peru. A fost, de asemenea, un compozitor şi violonist de mare talent, obținând, în 1929, marele premiu pentru compoziţie George Enescu.
În prima parte a exilului în America de Sud, lucra ziua la o companie de asigurări, iar seara își îmbrăca hainele de gală și evolua ca solist la violă pe scena Filarmonicii peruviene. Pentru că își pierduse pe front două degete de la mâna dreaptă, Grigore Cugler cânta cu stânga, reușind, prin performanțele sale, să fie apreciat de criticii muzicali din Lima.
În 1951, scriitorul a publicat “Cartea de bucate” în revista “Înșir-te mărgărite”, tipărită pentru o scurtă perioadă de timp de Ștefan Baciu la Buenos Aires, în Argentina. Dintre rețetele oferite cititorilor se aflau unele cu nume complet neobișnuite, precum Sâni umpluți, Roșcove în foi de viță, Limbă à la princesse, colțunași cu steregoaioe, Curcan cu surdină, Costițe sultanine, Țipar cu mătănii.
Grigore Cugler-Apunake a murit pe 30 septembrie 1972 la Lima, de opera sa postumă ocupându-se regretatul critic de artă și memorialist Ștefan Baciu, stabilit și el în America Latină în anul 1949. Soția scriitorului, Ulrica Dyrssen Cugler, a încetat din viață pe 25 iulie 2022, la vârsta de 104 ani, în Peru.
Surse:
Colecția România literară
Cotidianul Dimineața (1935)
