AcasăVizionariiScriitoriGustave Flaubert, judecat pentru obscenitate

Gustave Flaubert, judecat pentru obscenitate

Gustave Flaubert s-a născut pe 12 decembrie 1821 la Rouen, în spitalul unde tatăl lui era chirurg. Mama, Anne-Justine-Caroline Fleuriot, era de origine normandă, ea însăși fiică de medic și a fost persoana cea mai apropiată de Gustave pe tot parcursul vieții sale.

Achille Flaubert, fratele mai mare cu nouă ani al lui Gustave, a fost și el medic, dar relațiile dintre cei doi au fost destul de reci. Caroline Flaubert, sora scriitorului, mai tânără decât el cu trei ani, s-a măritat în 1845 cu Émile Homard, iar moartea ei, survenită la nașterea unei fetițe care va fi crescută de Gustave și de mama copiilor Flaubert, i-a provocat scriitorului o imensă tristețe.

În februarie 1832 Gustave a intrat ca extern la liceul din Rouen, dar cerințele de învățare mecanică care se practicau în școală nu au fost deloc pe placul adolescentului.

Prima iubire a scriitorului a fost Élisa Schlésinger, o femeie pe care a întâlnit-o la Trouville-sur-Mer, în vara anului 1836, pe când avea doar 15 ani, și pe care a iubit-o cu pasiune, această poveste de dragoste fiind cea care îl va inspira să scrie romanul Educație sentimentală. Femeia avea 26 de ani, era căsătorită și era mama unui bebeluș de doar câteva luni. În 1840, tânărul a plecat la Paris pentru a studia dreptul, dar nu i-a plăcut orașul, însă în această perioadă îl va cunoaște pe Victor Hugo. Spre sfârșitul anului a călătorit în Pirinei și Corsica, iar în 1846, după un atac de epilepsie, a părăsit Parisul și a abandonat studiul dreptului.

Din 1846 până în 1854 scriitorul a avut o relație cu poeta Louise Colet, care era căsătorită și care îl iubea nespus de mult, dar, după ce a părăsit Parisul, Gustave s-a întors la Croisset, lângă Sena, aproape de Rouen, și a locuit acolo tot restul vieții, abandonându-și iubita. Potrivit biografului său, Émile Faguet, relația sa cu Louise Colet a fost singura sa dragoste serioasă.

Élisa Schlésinger
Louise Colet

Împreună cu vechiul său prieten Maxime Du Camp, scriitorul a călătorit în Bretania în 1846, iar în 1849–1850 a plecat într-o lungă călătorie în Orientul Mijlociu, vizitând Grecia și Egipt. A petrecut apoi cinci săptămâni la Istanbul în 1850 și a vizitat Cartagina în 1858. Flaubert a fost foarte deschis cu privire la activitățile sexuale pe care le-a avut cu diverse prostituate, relații pe care le-a descries pe larg în scrierile despre călătoriile sale, dar din cauza multiplelor sale aventuri cu femei de condiție proastă s-a îmbolnăvit de sifilis.

Scriitorul a început să lucreze la romanul Madame Bovary în 1851 și l-a finalizat cinci ani, în 1856. Textul a fost publicat inițial în Revue de Paris sub formă de foileton, iar în februarie 1857, managerul revistei, Léon Laurent-Pichat, tipograful și Gustave Flaubert însuși au fost trimiși în judecată pentru „obscenitate, dispreț față de moralitatea publică și religie”.

Flaubert a fost apărat de avocatul Jules Senard, care, în ciuda rechizitoriului în care era acuzat pentru „realismul vulgar și adesea șocant al portretizării personajelor”, a reușit să obțină achitarea clientului său. Scriitorul a primit un sprijin puternic de la Victor Hugo care i-a scris: „Sunteți unul dintre acele vârfuri pe care multe loviturile l-au atins, dar niciuna dintre ele nu l-a doborât.”

Anii 1870 au fost o perioadă dificilă pentru Flaubert. Soldații prusaci i-au ocupat casa în timpul războiului din 1870, mama sa a murit în 1872, iar după moartea ei au apărut problemele financiare și cele de sănătate.

Scriitorul a suferit de boli venerice cea mai mare parte a vieții, dar starea sa de sănătatea s-a agravat după anul 1875. Gustave Flaubert a murit la Croisset din cauza unei hemoragii cerebrale pe 8 mai 1880, la vârsta de 58 de ani și a fost înmormântat alături de familia sa, în cimitirul din Rouen.

Lasă un comentariu