Într-o gravură realizată de pictorul și graficianul britanic William Hogarth în 1752 este înfățișată scena în care Cristofor Columb așază un ou în poziție verticală pe suprafața plană a mesei, uluindu-i pe adversarii săi, cinci reprezentanți ai breslelor.
„Oul lui Columb” a devenit o expresie celebră, folosită ori de câte ori există o soluție extrem de simplă, la care nimeni nu se gândise înainte, pentru o problemă aparent imposibil de rezolvat.
Este posibil ca navigatorul genovez să se fi folosit de o asemenea demonstrație ingenioasă, dar istoria îi contestă prioritatea, bazându-se de mențiuni documentare de necontestat. Pictorul renascentist Giorgio Vasari, în lucrarea „Viețile celor mai de seamă pictori, sculptori și arhitecți”, publicată la Bologna, în 1568, i-a atribuit episodul oului sculptorului Filippo Brunelleschi.
La Florența, în anul 1420, pentru a se decide cui să i se încredințeze construcția cupolei Domului Santa Maria del Fiore, s-au adunat conducătorii breslelor, eforii și cetățenii de vază ai orașului, câțiva arhitecți apreciați în epocă și-au prezentat proiectele și se spune că atunci ar fi avut loc disputa legată de ou.
Brunelleschi, aflat printre candidați, le-a propus celorlalți maeștri ca celui care va reuși să facă un ou să stea drept pe o placă de marmură să-i fie încredințată execuția cupolei. Luând fiecare câte un ou, constructorii au încercat să-l facă să stea vertical, dar niciunul nu a izbutit. Filippo a luat atunci oul și, lovindu-l ușor de suprafața marmurei, l-a făcut să stea drept. Când cei din jur au strigat într-un glas că aşa puteau să facă și ei, arhitectul Brunelleschi le-ar fi răspuns că exact aşa ar putea zidi ei şi cupola Domului din Florența, după ce ar vedea modelul.
Povestirea aceasta despre fapta arhitectului italian a devenit atât de cunoscută încât s-a răspândit şi în Spania, iar oamenii i-au atribuit ingenioasa soluție lui Cristofor Columb, deși întâmplarea se petrecuse cu aproape 30 de ani înainte de nașterea genovezului.
Legenda „oului lui Columb” a devenit celebră în Europa datorită lui Girolamo Benzoni, un aventurier și cronicar italian care a petrecut cincisprezece ani în Lumea Nouă și a publicat, în 1565, lucrarea „Historia del Mondo Nuovo”. În carte, a inclus anecdota despre Columb și oul care poate sta vertical pe masă, folosind-o pentru a ilustra ideea că marile descoperiri par simple abia după ce au fost realizate.
Volumul a avut un succes uriaș, fiind tradus în numeroase limbi și publicat în zeci de ediții. În plus, relatările lui despre cruzimea spaniolilor în Americi au contribuit decisiv la formarea așa-numitei „Legende Negre” a Spaniei, imagine negativă care a influențat timp de multe secole percepția despre Imperiul Spaniol.
