AcasăVizionariiMedici și oameni de științăIoan Cantacuzino, un medic și un om de excepție

Ioan Cantacuzino, un medic și un om de excepție

Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino s-a născut pe 25 noiembrie 1863 la București și a fost fiului politicianului Ion C. Cantacuzino, din vechea familie bizantină Cantacuzino, și al Mariei Mavros, care era fiica generalului Nicolae Mavros. Viitorul medic va fi singurul băiat dintr-o familie care avea încă nouă fete: Sevastița, Elena, Olga, Zoe, Elisabeta, Constanța, Paulina, Maria și Alina.

Ioan va fi educat acasă, de profesori privați, dar apoi părinții decid să îl trimită la Paris, unde urmează Liceul Louis-le-Grand, apoi se înscrie la Facultatea de Filosofie, la cea de Științe naturale și, în 1887, la Medicină. În 1895 tânărul obține titlul de doctor în medicină cu teza: „Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism”, apoi lucrează în Institutul Pasteur din Paris, fiind asistentul lui Ilia Ilici Mecinikov, un savant rus cu preocupări în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.

În 1896, ajuns la vârsta de 33 de ani, tânărul s-a căsătorit cu Elena Balș, mătușa viitorului medic Matei Balș, și ea membră a unei familii vechi boierești. Tânărul Cantacuzino a plecat din nou în străinătate, la Institutul Pasteur, unde a rămas până în 1901, iar la întoarcerea în ţară este numit profesor de medicină experimentală la facultatea din Bucureşti şi director general al serviciului sanitar din România.

Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino

În această perioadă cuplul Ioan și Elena Cantacuzino va avea doi copii, ambii băieți, Jean, născut în 1897, care va deveni inginer, și Alexandru, născut în 1901, care va urma profesia tatălui său.

Medicul Cantacuzino a înființat primele laboratoare regionale de bacteriologie și igienă din țară care au început să prepare, în 1904, serul antistreptococic și serul antidizenteric, și devine cunoscut ca un propovăduitor al regulilor de igienă, făcând personal vizite la locuinţele bolnavilor pentru a controla condiţiile sanitare. În 1921 înființează „Institutul de Seruri și Vaccinuri” și „Revista Științelor Medicale” și tot el va fi artizanul modificării radicale ale Legii sanitare din 1910. Noul act îi va purta numele şi va avea prevederi referitoare la selecția medicilor prin concurs şi numirea definitivă numai după un anumit stagiu în postul pe care îl ocupau, dar se va referi și la creșterea retribuţiilor salariaţilor, introducerea pensiilor pentru personalul medical şi introducerea regulilor de igienă în școli.

Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino

Doctorul face în continuare cercetări privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei și pune la punct o metodă de vaccinare antiholerică numită „Metoda Cantacuzino”, care este folosită și astăzi în țările unde există cazuri de holeră. Datorită insistenței medicului, România va fi a doua țară din lume, după Franța, care a introdus, în 1926, vaccinul BCG („Bacilul Calmette-Guérin”) pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. În timpul Primului Război Mondial, Ioan Cantacuzino organizează cu mult entuziasm campanii împotriva epidemiilor bolilor infecțioase, mai ales a celor de tifos exantematic, holeră și malarie. Pasionat de muzică, profesorul obișnuia să cânte pentru familia sa și mergea frecvent la filarmonică, fiind un apropiat al compozitorului Ionel Perlea, director al Operei Române. De asemenea, a fost cel mai mare colecționar de gravuri din țară.

Ioan Cantacuzino

Profesorul Ioan Cantacuzino a murit pe 14 ianuaire 1934, la vârsta de 71 de ani, la reședința sa din Piața Lahovary, în prezența familiei, după o scurtă suferință. Vestea dispariței sale a provocat o mare durere în lumea medicală și în societatea românească interbelică. La locuința defunctului a fost deschisă o carte de condoleanțe în care au semnat cei mai de seamă colegi ai doctorului și a fost oficiată o slujbă religioasă. Apoi sicriul eminentului medic a fost transportat de foștii săi studenți la Facultatea de Medicină, unde a fost depus în holul de onoare.

Guvernul a luat decizia să îi organizeze doctorului funeralii naționale, dar, conform ultimei lui dorințe, suma ce urma să se cheltuiască pentru aceste evenimente a fost alocată unui fond destinat societății pentru profilaxia tuberculozei. Astfel, suma de 200.0000 de lei, dintre care 140.000 de lei proveneau de la Ministerul Muncii și 60.000 de lei de la Ministerul de Finanțe a ajuns la asociația care funcționa pe lângă Institutul de Seruri și Vaccinuri. De asemenea, tot în conformitate cu dorința defunctului, cei care intenționau să aducă jerbe sau coroane de flori au fost rugați să doneze banii aceluiași fond. Serviciul funerar a fost oficiat în aula Facultății de Medicină, fiind precedat de un mic omagiu susținut de orchestra filarmonicii condusă de Ionel Perlea, care a interpretat o arie din opera “Siegfried” a lui Richard Wagner.

Ioan Cantacuzino

Convoiul funerar al marelui profesor a plecat apoi spre Cimitirul Bellu, făcând un mic ocol pe la Institutul de Seruri. Ioan Cantacuzino a fost înmormântat provizoriu la Bellu, urmând ca în primăvara următoare să fie transferat în cripta ce a fost construită în interiorul institutului care îi poartă și astăzi numele.

Comentarii
  • Dacă lumea ar cunoaște biografia lui Canacuzino, Babeș, Levaditi și al celorlalalti luptatori pentru sânătatea populației poate nu ar avea atâta influenți campania imbecilă a antivacciniștilor. Aci se vede și influența negativă a politicienilor care se amestecă în treaba forurlor medicale căutând popularitate prin masuri populiste și la nivelul cel mai înalt prin declaratii adesea lipsite de orice competență medicală.

Lasă un comentariu