HomeVizionariiMedici și oameni de științăGenialul Louis Pasteur, savantul căruia îi datorăm vaccinul antirabic

Genialul Louis Pasteur, savantul căruia îi datorăm vaccinul antirabic

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, un sat mic din regiunea Jura din Franța, într-o familie catolică săracă, fiind al treilea copil al lui Jean-Joseph Pasteur și al lui Jeanne-Etiennette Roqui. Familia s-a mutat la Marnoz în 1826 și apoi la Arbois, unde Louis a urmat școala primară și cea gimnazială. În octombrie 1838 a plecat la Paris și un an mai târziu a intrat la Collège Royal Besançon pentru a studia filozofia, obținând licența în litere în 1840.

După doi ani, în 1842, Pasteur, nemulțumit de perspectivele profesionale pe care le avea în lumea literelor, a dat dificilul test pentru a intra la École Normale Supérieure, a picat și a încercat din nou în 1843, fiind de această dată admis. A absolvit școala în 1847, susținând două teze, una în chimie și cealaltă în fizică.

În 1846, a fost numit profesor de fizică la Collège de Tournon, apoi a devenit profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg, unde, în 1849, a cunoscut-o ​​pe Marie Laurent, fiica rectorului universității. Tinerii s-au căsătorit în același an, pe 29 mai, și au avut împreună cinci copii, dintre care doar doi au supraviețuit până la vârsta adultă, ceilalți trei murind de febră tifoidă.

Preocupat de cercetare, Pasteur începe să studieze cristalografia, știința care se ocupă cu studiul structurii, formării și proprietății cristalelor, și a descoperit fenomenul de izomerie. A fost numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille, unde a descoperit că levurile din drojdia de bere sunt active și provoacă procesul de fermentație. Începând din 1865, a studiat o maladie care decima viermii de mătase și a reușit să identifice fluturii bolnavi și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga populație de viermi de mătase din crescătorie să fie infestată.

Pasteurizarea, metoda de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide, a fost inventată tot de Pasteur. Practic formula stă în încălzirea alimentelor la o temperature de sub 100 °C, de obicei până la 60-70 °C, urmată de o răcire bruscă la 4 – 6 grade Celsius, pentru a distruge flora patogenă a produselor fermentabile și a preveni alterarea lor, păstrând totuși intacte însușirile alimentului.

În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie. Pasteur a fost cucerit de acest nou domeniu al biologiei și a reușit să izoleze germenul care va fi numit apoi stafilococ. În următorii ani s-a declanșat o adevărată cursă între Germania și Franța în domeniul microbiologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur a pus la punct un vaccin împotriva holerei, pe care l-a aplicat cu succes în 1881.

Cercetările sale asupra turbării au început în 1880. Savantul a constatat că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica îmbolnăvirea cu virusul rabic. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări, Pasteur a făcut prima încercare de vaccinare la un copil de nouă ani care fusese mușcat de un câine turbat. Pe 6 iunie 1885, micuțului Joseph Meister i s-a aplicat prima serie de injecții care încă nu fuseseră testate pe subiecți umani și, trei luni mai târziu, copilul a fost salvat. De fapt, nesigur încă pe vaccinul pe care până atunci îl testase doar pe câini, Pasteur, impresionat de rugamințile mamei copilului, a așteptat până când situația lui Joseph devenise critică și a riscat injectându-l cu serul la care lucra. Savantul a continuat testarea cu Jean-Baptiste Jupille, pe care l-a injectat pe 20 octombrie 1885, iar tratamentul a avut succes și de această dată. Mai târziu, în 1885, zeci de oameni, inclusiv patru copii din Statele Unite, au mers la laboratorul lui Pasteur pentru a fi inoculați.  În 1886, cercetătorul a tratat 350 de persoane, dintre care doar unul a dezvoltat rabie și a murit. Succesul metodei sale a pus bazele fabricării multor alte vaccinuri.

În 1868, Pasteur a suferit un atac cerebral sever care a dus la paralizia părții stângi a corpului său, dar și-a revenit, dar un accident vascular cerebral survenit în 1894 i-a afectat grav sănătatea. Nu a reușit să se recupereze pe deplin și a murit pe 28 septembrie 1895, la vârsta de 72 de ani. Oficialitățile franceze i-au organizat funeralii de stat, fiind înmormântat în Catedrala Notre Dame, dar mai târziu rămășițele sale au fost duse la Institutul Pasteur din Paris.

Medicul roman Ioan Cantacuzino, după ce a obținut titlul de doctor în medicină cu teza “Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism”, a lucrat la Institutul Pasteur din Paris ca asistent în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Revenit în țară, a continuat cercetările privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, doctorul Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită “Metoda Cantacuzino”, care este folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează boala.

Datorită lui, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus, în 1926, vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei și a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiilor de tifos exantematic și de holeră în timpul Primului Război Mondial și în campania antimalarică.

Institutul Pasteur din Bucuresti a fost înființat în 1895, ca parte a Şcolii Superioare de Medicină Veterinară sub denumirea de „Institutul de virus vaccinal”, producția vaccinului antivariolic destinat imunizarii populației umane fiind prima sa misiune. Din 1896, s-a început prepararea tuberculinei și după 1900 și a altor produse biologice (serul antirujetic, vaccinul si serul anticărbunos folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului, vaccinul antivariolic ovin și serul antivariolic, serul antitetanic și culturile de Salmonella typhimurium utilizate în combaterea rozătoarelor).

Cu ocazia aniversării centenarului nașterii lui Louis Pasteur, cercetătorii institutului au solicitat și au primit acordul Legației Franței la București și al Institutului „Pasteur” din Paris ca Institutul de Seruri și Vaccinuri din București să poarte numele marelui savant francez.

Latest comment

leave a comment