Iosif Vulcan, un mare cărturar transilvănean

Iosif Vulcan s-a născut pe 31 martie 1841 la Holod, în Bihor, într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost preot, nepot de unchi al episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș, mama sa fiind Irinyi Viktória. Copilul urmează studiile primare în comuna Leta-Mare, unde se mută cu familia în 1844, iar din 1851 merge la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta, dar nu urmează o carieră de avocat pentru că era atras de literatură.

În luna iunie a anului 1865 Iosif Vulcan întemeiază revista Familia, al cărei program era de a răspândi cultura românească în Transilvania, iar în februarie 1866 primește la sediul redacției, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți, o scrisoare însoțită de mai multe poezii. Semnatarul era Mihail Eminovici.

Redactorul Familiei publică una dintre ele, “De-aș avea”, dar transformă, de comun acord cu autorul, numele acestuia din Eminovici în Eminescu.

 

 

Publicistul Teodor Neș îl va descrie mai târziu: “Fața lui Iosif Vulcan, poleită de-o bunătate statornică, mustățile sucite dârz, silueta înaltă, îmbrăcat cu îngrijire într-o solemnă redingotă așa cum se cuvine unui academician, 40 de ani a stăpânit și îndrumat mișcarea culturală din Bihor prin revista Familia, prin comediile sale de moravuri și monologuri. Prin autenticul său spirit de gospodărie, prin bunătatea, politețea și respectul ce-l avea pentru oamenii de condei și pentru colegii săi de la Academie, a izbutit să adune în paginile revistei sale colaboratori din toate unghiurile pământului locuit de români și să facă din “Familia” un organ de pulsație culturală la periferia românimei.”

 

Iosif Vulcan a fost și unul dintre promotorii teatrului românesc în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1870, alături de deputații români din Parlamentul Ungar, pune bazele unei societăți pentru crearea unui fond pentru construcția unui teatru permanent în limba română.

Prin articolul său publicat în 1869 numit “Să fondăm teatru național!”, scriitorul a atras de partea proiectului său o mulțime de transilvăneni.

Până în 1907 el a participat la fiecare adunare generală a societății care avea ca scop strângerea de capital pentru înființarea acestei instituții de cultură în Transilvania.

 

 

Fondatorul revistei Familia a scris el însuși poezii, nuvele, romane și a făcut mai multe traduceri. În 1868 a vizitat Bucureștiul, iar în 1869 a tipărit primul volum din “Panteonul Român”, volum ce conține portretul și biografia principelui Carol al României. În această antologie publică din lucrările lui Andrei Mureșanu, Eliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Treboniu Laurian, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Barițiu și Vasile Alecsandri apărute în “Familia”.

Cărturarul a murit pe 8 septembrie 1907, la ora 6 după amiaza, din cauza unei nefrite acute. Ceremonia de înmormântare a fost oficiată de episcopul Demetrie Radu, toate societățile culturale române și maghiare trimițându-și delegați pentru a rosti un cuvânt de bun rămas la sicriul dispărutului care a fost apoi înmormântat la Cimitirul Olosig din Oradea.

 

Moștenirea sa, revista “Familia”, trăiește și astăzi, fiind editată de Consiliul Judeţean Bihor. La Oradea există și Muzeul Iosif Vulcan, în casa în care s-a aflat redacţia Revistei Familia între anii 1897-1906, de fapt, casa în care au locuit Iosif şi soția sa, Aurelia Vulcan. Spaţiul fusese cumpărat cu 20 de mii de coroane în 1896, pentru ca, după moartea scriitorului, soția lui, Aurelia Vulcan, să vândă reședința, în aprilie 1918, cu 150 de mii de coroane lui Schreiber Iacob.

Un an şi jumătate mai târziu noul proprietar a vândut casa unei anume Margit Moskovitz, o tânără ce avea să fie deportată şi gazată la Auschwitz în vara anului 1944.

 

 

După război, imobilul a intrat în proprietatea statului, în 1964 deschizându-se aici Casa Memorială Iosif Vulcan. Datorită învestițiilor autorităților locale, în 2015 Muzeul Iosif Vulcan a devenit un spațiu complet reamenajat ce găzduiește o colecție de documente în original sau diverse reproduceri, numere din cele cinci serii ale revistei Familia, precum și obiecte de artă sau de mobilier care i-au aparținut marelui cărturar.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *