Lev Tolstoi a rămas în istorie nu doar prin romanele monumentale „Război și pace” sau „Anna Karenina”, ci și prin destinul său frământat, marcat de necontenite căutări spirituale și morale.
Viitorul scriitor s-a născut pe 28 august (9 septembrie pe stil nou) 1828 la moșia Iasnaia Poliana aflată în gubernia Tula, aflată la 200 de kilometri de Moscova. Tatăl lui, Nikolai Tolstoi, era conte și provenea dintr-o familie de nobili germani. Bărbatul a risipit averea familiei, dar în 1822 s-a căsătorit cu prințesa Maria Nikolevna Volkonskaia, care avea o zestre însemnată, ceea ce le-a oferit copiilor cuplului un trai la cele mai înalte standarde ale epocii. Mama a murit când Tolstoi nu împlinise încă doi ani, iar mătușa lui, Tatiana Ergolskaia, i-a preluat rolul îngrijindu-i Lev și pe cei trei frați mai mari: Nikolai, Dimitri și Serghei. Băieții au fost crescuți de bone și servitoare și și-au petrecut copilăria la Iasnaia Poliana, primind educație de la profesori germani și francezi care locuiau la conacul familiei și încercau să le asigure copiilor o instruire adecvată rangului.
În 1837, întreaga familie s-a mutat la Moscova, pentru a le oferi băieților posibilitatea să studieze la școli bune, dar în același an tatăl lor a murit, iar orfanii au ajuns sub tutela contesei Osten-Saken, o altă mătușă. Nu după mult timp însă, a murit și aceasta, iar cei mici au fost preluați de contesa Iușkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi, care era soția guvernatorului orașului Kazan. În 1844, Lev Tolstoi a început să frecventeze cursurile facultății de limbi răsăritene, secția de filologie turco-arabă de la Universitatea din Kazan, însă după un an a abandonat și s-a înscris la științe juridice. A renunțat ulterior și la această specializare și s-a întors în satul natal.
A fost o perioadă în care organiza multe petreceri, era prezent la toate balurile și devenise fascinat de viața strălucitoare a aristocrației. În 1847, frații și-au împărțit averea părintească, lui Lev i-a revenit moșia Iasnaia Poliana și a preluat cu seriozitate atribuțiile de moșier, încercând să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe pământurile sale, însă aceștia îl priveau cu neîncredere. După doi ani de pregătire intensă, la începutul anului 1849 a plecat la Sankt Petersburg pentru a-și finaliza studiile de științe juridice. În acei ani a devenit dependent de jocurile de noroc și, după multe partide pierdute, a realizat că era înglodat în datorii, motiv pentru care a părăsit capitala și s-a întors la Iasnaia Poliana, unde și-a descoperit o nouă pasiune: muzica țigănească. Tolstoi s-a înrolat în 1851 în armata imperială care acționa în Caucaz. Sfătuit de fratele său, care era deja ofițer, tânărul a plecat pe front în ianuarie 1853, în timpul Războiului Crimeii, a trecut examenul de cadet și a devenit subofițer de artilerie.
Tânărul își începuse deja activitatea de scriitor, lucrând cu pasiune la primul său roman, „Copilăria”, pe care l-a trimis în 1852 redacției „Sovremennik”, cartea fiind publicată în septembrie 1852.
În 1854, Tolstoi a fost transferat în armata ce acționa pe teritoriul românesc și a locuit timp de câteva luni la București. Într-o scrisoare adresată mătușii sale, contesa T. A. Ergolaskaia, tânărul ofițer descria astfel capitala: „Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez…” Scriitorul s-a reîntors în Rusia și a participat la apărarea Sevastopolului, luptând alături de soldații de rând. În 1856, Tolstoi a demisionat din armată și s-a dedicat exclusiv literaturii. Un an mai târziu, a ajuns la Paris, a vizitat muzeele, a mers la spectacole, urmând în paralel cursuri la Sorbona și la Collége de France.
La 26 de ani, după un periplu prin mai multe țări europene, influențat de tot ceea ce văzuse în vest, a revenit acasă și a înființat la Iasnaia Poliana o școală. În august 1862, Lev Tolstoi s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova. Ajunsese la vârsta de 34 de ani, iar delicata lui soție avea doar 18. Pentru următorii 15 ani s-a bucurat de împlinirea vieții de familie, dar apoi a început o perioadă de certuri cu soția sa. Criza pe care a traversat-o l-a făcut să renunțe la avere, trecând-o pe numele Sofiei Andreevna, și să fie preocupat obsesiv de viața celor ce trăiau în mizerie. În jurul său s-a constituit un grup de discipoli, cel mai fanatic dintre aceștia fiind Certkov, care va avea o influență nocivă asupra scriitorului.
Între anii 1881 și 1901, Tolstoi a locuit mai mult la Moscova, pentru a le oferi celor doisprezece copii pe care îi avea posibilitatea de a urma școli bune. Ultimul dintre aceștia, un fiu pe nume Ivan, s-a născut în același an cu primul nepot, în anul în care Tolstoi împlinise șaizeci de ani. Toți fiii și fiicele scriitorului s-au format într-un mediu fără griji materiale, dar, dintre toți, doar cea de-a treia fiică, Alexandra, a fost apropiată de marele scriitor.
Ajuns la vârsta de 70 de ani, Tolstoi se afla în culmea gloriei, dar în familie viața sa devine infernală. În 1901, scriitorul a plecat pentru o vreme în Crimeea pentru a se trata de pneumonie, apoi a revenit la Iasnaia Poliana, unde a rămas până în preajma morții. În același an a fost excomunicat din biserică din cauza ultimului său roman, „Învierea”.
Diferențele dintre viața îndestulată a familiei sale și mizeria în care trăia poporul l-au făcut să sufere din ce în ce mai mult și l-au condus la o idee obsedantă, aceea de a renunța la tot ceea ce avea și de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viață simplă și austeră.
Pe 28 octombrie 1910, la vârsta de 82 de ani, Tolstoi a plecat de la moșia Iasnaia Poliana împreună cu fiica sa preferată, Alexandra, și cu medicul D. Makovițki, spre o mănăstire, însă, la mijlocul drumului, au abandonat traseul rămânând într-o stație de tren, la Astopovo, pentru că o pneumonie agresivă l-a doborât pe bătrânul scriitor.
În acele zile Tolstoi a primit o telegramă a mitropolitului Antonie din Sankt Petersburg care i-a propus întoarcerea în sânul Bisericii, însă scriitorul a refuzat ferm. După moartea sa, arhiereul Parfenie, venit special de la Tula, s-a interest dacă nu cumva își exprimase dorința de a se întoarce la credință, dar vice-directorul Departamentului Poliției a declarat că niciunul dintre copiii scriitorului, ajunși și ei la Astapovo, nu confirmase această intenție.
În noaptea de 7 noiembrie Tolstoi a suferit un atac de cord și medicii i-au administrat imediat morfină. În jurul orei 5 dimineața i s-a permis soției sale, Sofia Andreievna, să-l vadă pentru ultima dată. Scriitorul a murit după doar o oră, iar a doua zi sicriul a fost transportat de la Astapovo la Iasnaia Poliana. Ceremonia funerară a avut loc pe 9 noiembrie, mii de oameni trecând prin fața catafalcului său.. La ora 15, bătrânul scriitor a fost înhumat în pădurea Zakaz, într-un loc ce fusese ales chiar de el.
Galerie foto:
