HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseMarie-Adélaïde de Savoia, victima epidemiei de rujeolă

Marie-Adélaïde de Savoia, victima epidemiei de rujeolă

DS TW

Marie-Adélaïde de Savoia s-a născut pe 6 decembrie 1685 în Palatul Regal din Torino și a fost fiica cea mare a lui Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și a primei sale soții, Anne Marie de Orléans. Mama ei, care avea doar șaisprezece ani la acel moment, era să moară la naștere și mai târziu cele două au fost extrem de apropiate, Anne Marie ocupându-se personal de creșterea micuței, în ciuda protocolului epocii. Bunicii materni ai copilei au fost Filip al Franței, Ducele de Orléans, fratele regelui Ludovic al XIV-lea și Prințesa Anne Henrietta a Angliei. În copilărie, Marie-Adelaide și sora ei, Maria Luisa, locuiau la Palazzo Vigna di Madama, aflat în afara orașului, dar săptămânal mergeau să o viziteze pe bunica lor la Palazzo Madama din Torino.

Când prințesa a împlinit zece ani, a fost logodită cu vărul ei, Ludovic, Ducele de Burgundia. Căsătoria a fost un aranjament politic și economic, pentru că domeniile tatălui prințesei fuseseră devastate în timpul Războiului de nouă ani, iar Tratatul de la Torino putea fi o soluție pentru reabilitarea poziției lui Victor Amadeus. Cu puțin timp înainte, acesta plănuise căsătoria Mariei Adelaide cu Arhiducele Iosif, dar Leopold I, tatăl prințului, refuzase partida, pentru că a considerat că mireasa era prea tânără.

carturesti.ro

 

În urma Tratatului de la Torino, s-a sugerat că cea mai bună soluție pentru fată este să fie trimisă la curtea franceză. La sosirea în Franța, pe 4 noiembrie 1696, s-a întâlnit cu Ludovic al XIV-lea la Montargis, iar acesta s-a declarat încântat de mica prințesă. Prea tânără pentru căsătorie, Marie Adelaide a fost crescută la curte, dar era trimisă trei zile pe săptămână pentru a studia la colegiul deschis de Madame de Maintenon, Maison Royal de Saint-Louis, la Saint-Cyr.

Pe 7 decembrie 1697, la doisprezece ani, vârsta minimă cerută de biserică, Marie-Adélaïde s-a căsătorit cu Ludovic la Versailles. Soțul ei era fiul cel mare al Delfinului Ludovic, cunoscut la curte drept Monseigneur, și al soției acestuia, Maria Anna de Bavaria, ducele fiind al doilea în linia de succesiune la tronul Franței.

Noua ducesă de Burgundia, micuța Marie-Adelaide, a avut o relație strânsă cu bunicul soțului ei, regele Ludovic al XIV-lea, și cu metresa acestuia, Madame de Maintenon, căreia îi spunea mătușă. Sosirea fetei a fost ca o gură de aer proaspăt la curtea regală a Franței, pentru că l-a cucerit repede pe bătrânul Ludovic al XIV-lea, care a fost încântat de buna dispoziție și manierele micii prințese, a răsfățat-o și i-a îndeplinit toate capriciile.

fashiondays.ro

 

 

După câteva sarcini pierdute, Maria Adelaide a născut primul fiu în 1704, dar copilul a murit un an mai târziu, în 1705. În 1707 a venit pe lume un al doilea fiu, Ludovic, Duce de Bretania, iar în 1710 s-a născut viitorul rege Ludovic al XV-lea, ultimul său copil, singurul care va ajunge la maturitate.

La începutul lunii aprilie 1711, socrul ei, Marele Delfin, s-a îmbolnăvit de variolă și a murit pe 14 aprilie la reședința sa, Château de Meudon. După moartea lui, tânăra Maria Adelaide și soțul ei au devenit Delfini ai Franței.

Curtea în doliu a plecat la Fontainebleau, întorcându-se la Versailles de-abia în februarie 1712. Pe drum Maria Adelaide a făcut febră mare și avea să se dovedească, de fapt, că febra era primul simptom al rujeolei. Medicii au încercat să o trateze, i-au luat sânge în cantitate mare și i-au dat antivomitive, conform credințelor empirice din epocă conform cărora luarea de sânge este o metodă de scădere a febrei, dar prințesa, extrem de slăbită, a murit la scurt timp după ce a ajuns la Versailles, la doar douăzeci și șase de ani. Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon au suferit enorm, pentru că, s-a spus mai târziu, Maria Adelaide a fost una dintre cele două persoane pe care Ludovic le-a iubit cu adevărat, cealaltă fiind mama sa, Anna de Austria.

Familia regală s-a mutat apoi la Marly, pentru a evita răspândirea infecției cu virusul rujeolei, dar șase zile mai târziu avea să moară și Marele Delfin, care se contaminase de la iubita sa soție și primise același tratament. Cuplul a fost înmormântat împreună la Bazilica Saint-Denis pe 23 februarie 1712.

Primul lor născut, Ludovic, duce de Burgundia, a devenit Delfin al Franței, dar și el a murit trei săptămâni mai târziu, pe 8 martie 1712, de aceeași boală.

Singurul copil care rămăsese în viață, viitorul rege Ludovic al XV-lea, a fost închis în apartamentul său de guvernantă, Madame de Ventadour, care, ajutată de trei servitoare, a blocat pur și simplu accesul medicilor ce voiau să-l supună acelorași proceduri de sângerare terapeutică. Datorită curajului ducesei de Ventadour, băiatul, care va deveni cunoscut ca Ludovic cel Mult Iubit, a fost singurul supraviețuitor al familiei după cumplita epidemie de rujeolă din 1712.

 

DS TW
No comments

leave a comment